Editorial LA ŢINTĂ - Teroriştii de lângă noi
Ceea ce s-a întâmplat marţi, la Bascov, depăşeşte cele mai negre previziuni. Două găşti ţigăneşti au transformat centrul localităţii în câmp de bătălie. Scandalagiilor nu le-a păsat că-şi rupeau oasele cu bâtele, că şi le tocau cu topoare sau cu săbii ori că trăgeau cu pistoalele ca la balamuc în umbra bisericii din centru, sub ochii îngroziţi ai celor ce treceau prin zonă sau al copiilor de la şcoala din apropiere. Poliţiştii din Bascov au fost depăşiţi de situaţie şi, când a fost blocat DN 7C spre Curtea de Argeş, au cerut ajutorul colegilor din Piteşti şi al mascaţilor. Dar nici aşa nu le-a fost chiar uşor forţelor de ordine să readucă lucrurile pe făgaşul normalităţii, căci spiritele erau atât de aprinse că şi pirandele se băgaseră la cafteală. Şi, în învălmăşeală, o încasase şi unul dintre poliţişti. Patru beligeranţi "coloraţi" au ajuns la Spitalul Judeţean, unde au fost urmaţi de hoardele de susţinători agresivi, ca să-şi ducă mai departe spectacolul de forţă.
Cu mare întârziere a apărut un comunicat oficial din partea Poliţiei, redactat cu destulă grijă, ca să nu-i supere cumva pe "domnii de etnie romă". Iar când am realizat că nenorociţii care se dăduseră în stambă în centrul Bascovului, ca să arate cine e cel mai tare din parcare, aveau să fie sancţionaţi doar pentru tulburarea liniştii publice, zău că m-au apucat toate pandaliile! Şi asta pentru că "meciul" organizat de ţigani acolo nu fusese nici pe departe un derby de fotbal ori o etapă dintr-un concurs de dans. Ura acumulată între grupurile organizate de la Bascov şi Merişani sau Borleşti era atât de mare - judecând după violenţa cu care s-au desfăşurat evenimentele de la porţile municipiului capitală a judeţului Argeş - încât numai moartea de om putea s-o mai potolească. Este un lucru evident pentru cei din exterior că o acuzaţie de tentativă de omor nu era deloc exagerată. Dar nu şi pentru forţele noastre de ordine, pe care atunci când le scoţi din sacrosantele prevederi ale Legii 61, îşi pierd busola. Prefer să spun asta decât să merg cu bănuiala spre complicitatea unor şefi cu bandele ţigăneşti ori - Doamne fereşte! - să accept ideea că unii băieţi în uniformă ar putea să facă pe ei când se iveşte posibilitatea confruntării cu clanurile lui "Hali-ţi-aş bănişorii şi zilele, barosane!"
Din postura de simplu cetăţean care respectă regulile aşa cum sunt ele, nu admit ideea că poate fi cineva mai presus de lege. Principiul este înscris în Constituţia României, dar este aplicat numai cetăţenilor de rând, conştienţi că haosul nu-i poate apăra de ticăloşii care taie şi spânzură fie că au gulere curate, fie jegoase, dar dispun de puterea conferită de funcţii şi influenţe politice sau de conturile din banci, alimentate cu bani murdari, de cele mai multe ori. Pentru unul ca mine contează mai puţin războaiele ascunse sau pe faţă care se duc pentru supremaţie între ţigani, ci efectele acestora. Mi se pare aiurea ca într-o republică să avem nu ştiu câţi regi şi împăraţi ridicaţi dintre bulibaşi şi recunoscuţi ca persoane oficiale, deşi nu li se evidenţiază un astfel de statut prin legea fundamentală a ţării. Explicaţia ţine probabil de iubirea de arginţi care a cotropit multe cugete, dacă a fost posibil ca nişte regişori din ăştia să-şi fi desfăşurat ceremonii în Catedrala Mănăstirii Argeşului. Ca un cinism al sorţii, tocmai când erau în desfăşurare luptele de stradă de la Bascov, în lăcaşul de cult clădit de canonizatul voievod Neagoe Basarab se oficia slujba aniversară la 500 ani de existenţă, în prezenţa PF Daniel şi a celorlalţi capi ai Bisericii Ortodoxe Române! Firesc, în acele clipe m-am gândit că acei combatanţi care transformaseră Bascovul într-un soi de Beirut al anilor 70 din trecutul secol erau din soiul rău al fraţilor "întru culoare", care în urmă cu nişte ani pângăriseră biserica de la Valea Brazilor-Băiculeşti, ridicată din banii omului de afaceri Nicolae Derviş - binecuvântată fie-i memoria! Deşi se ştia cine mânjise cu rahat de om zidurile, nici Poliţia şi nici reprezentanţii actualei Arhiepiscopii a Argeşului şi Muscelului, care primise ca danie o biserică, nu-i dăduse pe faţă şi nu-i sancţionase în vreun fel.
Am reamintit acest episod pentru că am fost martor la el: m-am dus cu nea Nicu Derviş la Valea Brazilor, am văzut acolo frica oamenilor din vecinătatea bisericii de a vorbi şi în redacţia noastră am fost martor la dicuţia purtată de ctitorul-donator cu reprezentantul clerului beneficiar. La vremea respectivă am scris ceea ce se întâmplase în ARGEŞ EXPRES şi am rămas uluit de faptul că totul era tratat ca o copilărie, deşi pentru mine era un atac clar la valorile moralei creştine în care fusesem crescut şi care oferise suportul moral al rezistenţei în timp a neamului românesc. Acum îmi este clar că acea banalizare a actului în sine, care n-a fost singulară la nivel de ţară, căci se ştie că sunt locuri unde ţiganii fac legea lor, încurajează terorismul. Şi nu vorbesc despre oamenii de rând din etnie, amărâţii ce-şi duc zilele de azi pe mâine ca vai de capul lor, ci de cei cu capul mare. Ca unul care se putea trezi în mijlocul unui război ce nu-i aparţinea, dar care putea să cadă răpus, sunt revoltat şi cer parlamentarilor să facă legile necesare care să-i apere pe poliţişti, dându-le posibilitatea să facă uz de armă după somaţie pentru a ţine sub control situaţii precum cea de la Bascov. Spun asta conştient că bandele ţigăneşti se supun legii numai de frică şi că integrarea romilor este o poveste frumoasă pe care încearcă occidentalii să ne-o bage pe gât, după ce toată scursoarea lumii ajunsă pe meleagurile lor pentru a comite infracţiuni susţine că ar veni din România. Pentru cei ce fac ţara de râs peste hotare, ar fi mai bine să li se retragă cetăţenia, indiferent de ce etnie aparţin! Şi când spun asta, mă gândesc că sunt etnici şi indivizi care au cetăţenie română, dar care acţionează în plan politic şi atentează la siguranţa statului. Fapte de acest gen ar trebui asociate cu terorismul, definite legal şi sancţionate corespunzător, pentru că altfel nouă, cetăţenilor de rând, ne va fi frică şi să mai ieşim din case să ne cumpărăm o pâine!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
