Editorial LA ŢINTĂ - S-a dus şi gen. Iulian Vlad...
Ultimul şef al Departamentului Securităţii statului din timpul lui Nicolae Ceauşescu a părăsit lumea noastră la vârsta de 86 ani. La aflarea veştii, probabil că toţi cei care aveau motive să se teamă de gen. Iulian Vlad au răsuflat uşuraţi. Şi asta pentru că aveau motive să le fie frică de ceea ce ştia, pentru că devenise tot mai reală posibilitatea de a rupe legea tăcerii absolute pe care o respectase strict. Şi asta pentru că bolile de care suferea şi conştiinţa apropierii sfârşitului i-ar fi putut afecta judecata, ca să nu mai luăm în calcul omeneasca nevoie de a-şi uşura sufletul. N-a fost cazul, căci securistul şef a păstrat secretele, ca să le îngroape cu el însuşi. Sau, cine ştie, poate că a lăsat cuiva moştenire nişte bombe cu explozie întârziată, pentru a se răzbuna de dincolo de mormânt pentru anii de puşcărie la care l-au condamnat cei pe care i-a protejat atâta amar de vreme prin tăcerea sa.
S-a vorbit foarte mult despre un anume raport pe care gen. Iulian Vlad i-l înainta lui Nicolae Ceauşescu după întâlnirea istorică dintre Bush şi Gorbaciov, la Malta, prin care îl avertiza că i se pecetluise soarta. S-ar părea că în preajma dictatorului comunist au fost alţii care şi-au îndeplinit misiunile primite de la şefii lor străini şi au reuşit să-l convingă pe dictator să nu-i dea atenţie. Trădarea acelora a devenit evidentă în zilele nebuloase din decembrie 1989 şi numai tâmpiţii mai pot crede acum în erori sau coincidenţe atunci când analizează filmul doborârii de la putere a lui Ceauşescu. Asasinarea lui şi a soţiei, Elena, după un simulacru de proces bazat pe acuzaţii absurde şi cu sentinţele aduse în plic la Târgovişte de la Bucureşti şi apoi cu execuţia imediată în ziua de Crăciun, reprezintă o pagină de istorie de care ar trebui să ne ruşinăm cu toţii. Şi să ne-o asumăm, pentru că perversitatea celor ce confiscaseră ceea ce ar fi putut fi o revoluţie ne-a făcut complici la crimele comise în acele zile fierbinţi. Ne-am înverşunat cu mânie proletară contra teroriştilor nevăzuţi, necunoscuţi, le-am făcut jocul "emanaţilor" lui Ion Iliescu, Petre Roman şi a celorlalţi "băieţi de încredere" care aveau ca semn de recunoaştere celebrele acum pulovăre pe gât, ne-am bucurat de moartea cuplului dictatorial şi am crezut ca proştii că am scăpat cu adevărat de comunişti. Trezirea la realitate a intervenit prea târziu, după epurarea celor ce erau periculoşi pentru noul regim, prin ceea ce ştiau. Gen. Iulian Vlad a rămas alături de comandantul de drept al Armatei Române, gen. Ştefan Guşă în acea noapte epică, în care la Ministerul Apărării se instalase ilegal la comandă gen. Nicolae Militaru, îndepărtat de Ceauşescu din serviciul activ atunci când fusese dovedit ca agent al GRU, serviciul de informaţii al Armatei Roşii sovietice. S-a afirmat apăsat ideea că atunci gen. Guşă şi Vlad au împiedicat planurile de invadare a ţării noastre de trupe străine. Primul a plătit cu viaţa, ca şi pilotul Vasile Maluţan, care a zburat cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central în 22 decembrie 1989, ducându-i pe Nicolae şi Elena Ceauşescu spre împlinirea destinului. Iulian Vlad a ordonat trupelor din subordine să se pună la dispoziţia Armatei şi a demolat astfel strategia diversiunii securiştilor-terorişti. Şi a fost, la rându-i, pedepsit cu nişte ani de puşcărie, timp în care a putut medita asupra a ceea ce se întâmpla şi a înţelege mai bine decât mulţi dintre noi ce cărţi se jucau şi în folosul cui. Gen. Vlad a mers în temniţă ca şi cum ar fi executat un ordin, iar când a ieşit de după gratii, a ştiut să tacă până în ultima clipă, fără să se amestece în viaţa publică, să vizeze o carieră politică sau să facă uz de informaţiile pe care le deţinea, aşa cum - probabil - au procedat unii dintre foştii subordonaţi. El va duce în mormânt multe secrete, dar vor trece mulţi ani până când cei ce au motive să se teamă de dezvăluirea lor se vor linişti. Oricum, creştineşte ar fi să-i iertăm păcatele şi să ne rugăm lui Dumnezeu să-l odihnească aşa cum socoteşte, după dreapta judecată a faptelor sale...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
