Editorial LA ŢINTĂ - Insomnii de toamnă
Astăzi se împlinesc fix 103 ani de la trecerea la cele veşnice a primului monarh al ţării noastre. Carol I, din familia domnitoare a Prusiei, apoi a celui de-al Doilea Imperiu German, a sosit pe meleagurile mioritice adus de Brătieni pentru a salva Principatele Unite, după ce Alexandru Ioan Cuza fusese îndepărtat de la putere printr-o lovitură de stat în februarie 1866. Principele Carol de Hohenzollern-Sigmarigen sosea călătorind incognito pe Dunăre cu paşaport de negustor, pentru că Habsburgii de la Curtea din Viena plănuiau să pună mâna cu orice preţ pe ţara care stăpânea gurile fluviului. La 10 mai 1866, principele german urca pe tronul de la Bucureşti, făcând un legământ de credinţă noii sale ţări, pe care l-a respectat la milimetru: a fost mai român decât mulţi dintre cei ce au văzut lumina zilei pe aceste binecuvântate meleaguri! Lui îi datorăm scoaterea ţării din înapoierea de ev mediu, modernizarea ei, independenţa faţă de Sublima Poartă Otomană, în 1878, după războiul ruso-româno-turc, şi dezvoltarea Regatului României proclamat la 10 mai 1881, care se ghida după una dintre cele mai democratice constituţii europene ale vremii. Sigur că lui Carol I îi putem reproşa modul în care a reprimat sângeros răscoalele ţărăneşti din 1888 şi 1907, însă trebuie să luăm în calcul şi siguranţa statului. La fel, înţelegerea cu Imperiul Austro-Ungar, de care nepotul şi urmaşul său, Ferdinand I, n-a ţinut seamă în august 1916, punând mai presus de orice interesul naţional şi dând la o parte chemarea sângelui sau alte chestiuni de ordin sentimental. Şi trebuie remarcat că acesta a fost regele care a făcut România Mare! Primii doi regi ai noştri merită tot respectul posterităţii, iar noi, argeşenii, ar trebui să le aprindem câte o lumânare la mormintele din Catedrala Mănăstirii Argeşului, unde îşi dorm somnul de veci, alături de reginele lor, Elisabeta şi Maria.
Asta nu le provoacă insomnii celor ce guvernează acum România, deşi ne aflăm într-o situaţie destul de delicată, aşa cum s-au întâlnit destule în decursul istoriei neamului. Iată, de pildă, la Bucureşti se desfăşoară lucrările Adunării Parlamentare a NATO, în care s-au pus pe tapet problemele cu care se confruntă alianţa, începând cu terorismul internaţional şi sfârşind cu ameninţările tot mai apăsate ale Rusiei la adresa securităţii şi integrităţii statelor cu care se învecinează. Vladimir Putin nu se sfieşte să provoace NATO pentru a i se recunoaşte ţării sale statutul de mare putere moştenit de la fosta Uniune Sovietică. Era important pentru România ca Alianţa Nord-Atlantică să-şi exprima răspicat decizia de a respecta regulile stabilite, conform cărora orice agresiune la adresa unui stat membru va fi catalogată drept atac la întreaga organizaţie, care va apăra cu toate forţele partenerul. Asta nu înseamnă că putem să ne culcăm pe ureche şi să nu ne luăm propriile măsuri de precauţie. Suntem pe cale să achizionăm echipamente militare moderne pentru apărare, fapt care a deranjat Rusia, ce se simte atacată în interesele ei imperialiste, tot la fel ca şi Imperiul Austro-ungar la sfârşitul secolului al XIX-lea. Pentru cetăţeanul de rând care privea la televizor sosirea oficialilor NATO, în frunte cu Jens Stoltenberg, dilema era cine ne va apăra de pericolul din interior, căci avem sus de tot oameni care prin simpla prezenţă în funcţii de mare responsabilitate pun sub semnul întrebării siguranţa statului, deoarece sunt vizaţi de acuzaţii de corupţie şi sumedenie de fapte penale. Neica-Nimeni nemulţumit de viaţa de zi cu zi are mai multe insomnii decât VIP-urile căţărate pe funcţii, cu camarilele lor cu tot! Şi asta pentru că bietului de el nu-i întinde cineva o mână de ajutor pentru a face faţă agresiunilor costurilor vieţii de zi cu zi, pe care nu le poate acoperi cu salariul lui de rahat sau cu pomana ajutoarelor sociale. Deh, dacă n-a avut noroc să fie şi el bugetar în slujba administraţiilor publice locale sau centrale...
La Curtea de Argeş, totul este ca şi oriunde altundeva în ţară. Sau poate ceva mai rău, pentru că la noi, administraţia municipală lucrează după principiul "Cine ştie multe - moare!" Situaţia apei rămâne tulbure şi impresia contribuabilului de rând este aceea că se află în faţa unei conspiraţii mafiote a tăcerii. Acum câteva luni se vorbea despre necesitatea organizării unei dezbateri publice pe această temă. Acum, toţi aleşii noştri "fac ciocu' mic"! La fel s-a discutat şi hotărât ca SPGC să prezinte Consiliului Local recepţiile întocmite imediat după terminarea lucrărilor de asfaltare la cele 23 străzi cuprinse în programul de lucru din acest an. Propunerea formulată de către consilierul Ion Şerban a fost susţinută la vremea respectivă şi de către primarul Constantin Panţurescu. Concluzia logică ar fi aceea că nu s-a făcut vreo recepţie, pentru că directorul SPGC, Ioan Ghiţă, a fost sau este în concediu permanent. Dar, cu siguranţă, fleşculeţul ăsta nu-i stârneşte insomnii de toamnă! Tot aşa cum nu-i provoacă greţuri nici faptul că n-a găsit de cuviinţă să marcheze nişte treceri de pietoni în dreptul Spitalului Municipal, pe strada Cuza Vodă, unde poţi da cu tunul după aşa ceva până la un anume restaurant, deşi până acolo coboară de pe dealurile dinspre răsărit străduţele Ghioceilor sau Măceşului, ai căror locuitori sunt cu siguranţă mai interesaţi să ajungă la Piaţa Posada decât la cine ştie ce crâşmă. Numai că dl. Ghiţă nu le-a desenat şi lor o trecere de pietoni, de parc-ar fi jucat la ruleta oltenească, făcând pariu care va fi primul luat în botul unuia dintre autoturismele care trec ca vântul pe această stradă de centură a oraşului. Oare avem printre aleşii locali vreunul chinuit de insomnii de toamnă ori sunt toţi mulţumiţi de faptul că li s-au mărit indemnizaţiile lunare la 943 lei?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
