LA ŢINTĂ: Curăţenie generală în clasa politică
Ieri am avut primul tur al alegerilor prezidenţiale. Nu vreau să pun în discuţie aici şi acum participarea la vot. Şi asta pentru că nu dispun de datele finale privind acest aspect. Dar nu pot trece cu vederea ceea ce s-a întâmplat în campania electorală. Întâmplător poate fi numai pentru naivi valul de dosare penale scoase la iveală, mandatele de reţinere sau de arestare emise pe nume grele şi suspiciunile care au ajuns să planeze asupra celor care - probabil - îşi aşteaptă rândul. Judecând după lipsa de reacţie din interiorul partidelor, a devenit limpede că acţiunile justiţiei sunt aprobate nu atât din teamă, cât mai ales din necesitate. Iar aceasta s-ar traduce prin nevoia unor lideri de a se elibera de sub tutela "senatorilor de drept", obişnuiţi să facă jocurile şi să fie ascultaţi chiar şi de candidaţii scoşi la înaintare. Campania electorală care a precedat aceste alegeri a oferit ocazia unei curăţenii, care vine la un sfert de veac după aşa-zisa cădere a comunismului de la putere în România. Sigur că s-a vorbit teoretic ani la rând despre primenirea clasei politice, despre nevoia unor oameni cu coloană verticală, dedicaţi misiunii de a îmbunătăţi viaţa celor care îi votează. Nu s-a trecut însă de promisiuni mincinoase, iar rezultatul vorbelor frumoase se văd în mare parte în valurile de scandaluri ce s-au năpustit asupra noastră ca nişte avalanşe. Ar fi o nebunie să ignorăm prezumţia de nevinovăţie, dar să nu uităm că trăim într-o realitate ciudată. La noi nu organele de cercetare trebuie să dovedească vinovăţia, ci persoanele vizate sunt silite să-şi probeze nevinovăţia! Asta ca să nu mai luăm în calcul bănuielile celor care cred cu tărie că nu există fum fără foc... Totuşi, dacă partidele n-au fost în stare să-şi facă singure curăţenie în interior, poate e bine că DNA sau ANI au ridicat ceva praf. Ce se va întâmpla până la urmă, e greu de anticipat.
Cert este faptul că destui dintre oamenii care s-au prezentat ieri la urne nu prea ştiau pe cine să voteze, ca să ne fie preşedinte în următorii cinci ani. Unii au stat cu ochii în televizor chiar şi înainte de a merge la secţiile de votare. Recunosc că şi eu am avut curiozitatea de a vedea cum se mişcau lucrurile prin ţară şi am rămas cu gura căscată, când am auzit de ce venise la vot un cetăţean de la Nana. Tipul, fost angajat în structurile militare ca şofer civil, spunea că a venit să-l voteze pe înlocuitorul lui Traian Băsescu: "Dl. preşedinte ne-a dus în cârcă zece ani!" Am crezut că nu aud bine, pentru că eu sunt convins că amărâtul ăsta de popor duce conducerea în spinare, cocoşat de dări, jefuit chiar şi de speranţe, lehămetisit şi ajuns în pragul disperării. Am fost şi voi rămâne unul dintre cei care nu lipsesc de la acest exerciţiu democratic, încercând de fiecare dată să-şi regăsească o părticică din credinţa că până la urmă vom nimeri şi omul potrivit, care să strângă în jurul lui naţiunea, punând capăt dezbinării cu ajutorul căreia ne-au stăpânit şi urmaşii lui Ceauşescu. Şi sper că la fel au gândit şi majoritatea votanţilor de ieri. Cât priveşte curăţenia din clasa politică, rămân la ideea că trebuie s-o facă fiecare partid în casa lui, fără să mai aştepte intervenţia organelor şi a serviciilor, despre care Traian Băsescu spunea că le-a stăpânit cât timp a fost el şeful cel mare, dar că acum îşi caută alt călăreţ. Care, anticipa dumnealui, va fi slab în pinteni, aşa că se va trezi el însuşi călărit! Simplă răutate ofticată sau previziune sumbră?... Răspunsul ni-l va da, cu siguranţă, viitorul preşedinte.
