Editorial LA ŢINTĂ - Oameni care schimbă modificările schimbărilor
Ştiu că titlul pare un nonsens, dar într-o lume aiurită cum este cea în care ne chinuim să trăim, suntem în cea mai deplină (a)normalitate. N-o să fac speculaţii semantice sau filozofice, ca să par mai deştept decât aş putea fi, aşa că voi apela la câteva exemple din viaţa cotidiană. Din 1990 până în prezent, noi, toţi românii, am aşteptat schimbarea cea mare. Am tot sperat după fiecare tur de alegeri că vom ajunge unde trebuie şi de fiecare dată am tot înjurat. Şi asta pentru că de schimbat s-au schimbat numai şmecherii de la guvernare, dar s-au păstrat năravurile. La noi, mai mult ca la oricine altundeva în lume, totul se negociază, totul se cumpără sau, pur şi simplu, se ia, botezând jaful cum le convine învingătorilor. Pe ei nu-i trage cineva la răspundere, pentru că "organele" au destul de lucru cu perdanţii. Astfel am ajuns să nu mai putem defini normalitatea. Cât despre lege, se-nţelege că este tratată ca o prostituată de joasă speţă, pe care puternicii zilei o supun la tot felul de perversiuni. N-am să apelez la condamnări politice, în care eu nu prea cred, ci la sentinţe prin care oameni de rând şi-au căutat şi au găsit dreptatea la organisme europene. Iar de plătit, am plătit tot noi, fraierii contribuabili, care ne temem şi de termenul de evaziune fiscală şi n-avem somn până când nu ne plătim datoriile la stat. Dacă ne apropiem de politică, trebuie s-o facem cu maximă prudenţă, ca să nu ne ardem. Scandalul la zi este acum cel cu alegerile prezidenţiale din 2009. Nici nu mai contează cine l-a stârnit, câtă vreme ultimele dezvăluiri conturează suspiciunea că ar fi fost măsluite. Şi că victoria lui Traian Băsescu a fost una furată cu ajutorul "organelor" şi softului. Iar dezvăluirile au fost făcute de foşti lucrători din SRI, din MApN şi chiar din Parchet sau Serviciul de Protecţie şi Pază, oameni care au fost în miezul unor evenimente şi ştiu cu mult mai multe decât pot spune. N-aş putea zice ce i-a determinat să-şi dezlege limbile acum, ce ordine superioare îndeplinesc foşti ofiţeri de informaţii precum Doru Paraschiv, gen. Dumitru Iliescu, ex-şef la SPP sau fostul parlamentar Oana Mizil. Dar ceea ce au afirmat în declaraţii televizate - dacă se dovedeşte a fi adevărat - se pot constitui în probe privind existenţa unui stat paralel coordonat de politicieni, de generali, procurori, şefi din SRI, într-un cuvânt - de oameni cu greutate, care aveau misiunea să asigure existenţa statului de drept, nu de drepţi. Tipi ca Gabriel Oprea, Neculai Onţanu, care amestecaseră în complot prin 2009 şi organisme de la MApN, lucrând pentru Băsescu şi, în perspectivă, pentru fostul şef de la SRI, George Maior, politicieni din fostul UNPR, ca primarul condamnat de la Baia Mare, Cătălin Cherecheş şi mulţi alţii care au preferat anonimatul celebrei de-acum sufragerii în care Codruţa Kovesi n-ar recunoaşte că ar fi fost cu alt scop decât de a-l felicita pe proprietar de ziua lui, au fost parte a unei mizerii ce se voia neapărat îngropată. Personal mai am o singură curiozitate, care ţine de manevrele aplicate pentru mermelirea situaţiei.
Dar cum trăiesc departe de Bucureşti, sunt interesat mai ales de zona noastră. Şi aici s-au făcut schimbări la schimbări ori s-au veşnicit în funcţii primari. Localităţile îşi afirmă identitatea prin ceea ce se consideră că au specific, sărbătoresc zilele acestora sub patronajul unor sfinţi stabiliţi de ctitorii evenimentelor ş.a.m.d. Curtea de Argeş se mândreşte cu statutul de Necropolă Regală, dar cimitirul oraşului nu se ridică la standardele normalităţii. Cauzele sunt multiple, aşa cum se întâmplă cu destule lucruri inexplicabile ce fac ca impresia generală să fie de haos. Informaţii nu prea transpiră din primărie, unde toţi încasatorii de salarii sunt mulţumiţi de ceea ce abia aşteaptă să primească, aşa că putem bănui că şi acolo se acţionează la modul sufrageriei generalului Oprea. Şi nu e glumă, s-au boierit toţi, chiar şi angajaţii de la amintitul cimitir, care au ordin să "facă ciocu' mic şi pasu' mare" dacă sunt întrebaţi ceva despre sarcinile de serviciu. Şi să-i trimită pe curioşi la purtătorul de cuvânt de la primărie, post pe care nu l-am găsit în organigramă, pentru că probabil se numeşte altfel, ca să-şi justifice menirea de a cânta numai "tăcute" de Costică Mutu. Cât despre zilele de comună, ar trebui criticaţi primarii care nu se învrednicesc să le facă, pentru că n-au nume de sfinţi sau priceperea de a face un mis en place pentru invitaţii simandicoşi de la nivelul ierarhic superior ori pentru că n-au priceperea de a le pune sub semnul unor chestii semnificative. Eu mi-aş permite să le fac câteva sugestii celor lipsiţi de imaginaţie, pornind de la faptul că se poate face un Festival al mărului şi cu produse cumpărate, dacă vremea din primăvară a fost mamă vitregă. Şi, la nevoie, se poate sărbători şi în avans, pentru că se ştie, contează dispoziţia de moment! Deci, eu le-aş propune primarilor săraci în zile de comună să instituie sărbătoarea curmalilor, a laptelui de balenă, al florilor de cămilă, al iaurtului de ton sau al ceaiului din ţepi de cactus. Astfel ar da posibilitatea întreprinzătorilor din partid să se ocupe de importurile respective şi să fie toată lumea mulţumită. Altfel rămânem blocaţi în modificarea schimbărilor şi nu ştiu dacă ar fi bine sau rău, pentru că şi-aşa suntem destul de tulniciţi la memorie de toţi şmecherii!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
