Editorial LA ŢINTĂ - Durerea mamei Maria
Astăzi am să vă spun povestea unei femei amărâte. Nu este singulară în România de astăzi sau în lumea asta mare. Dar merită să fie cunoscută, fie şi pentru a vedea că sunt dureri şi mai mari decât cele care ne fac pe noi să suferim. Şi să conştientizăm că, totuşi, soarta ne-a răsfăţat, dacă judecăm lucrurile punându-le în balanţă cu ceea ce li se întâmplă altora. Pe scurt, iată ce voiam să vă spun. Ieri ne-a vizitat la redacţie o femeie amărâtă, în vârstă de 60 ani. Pentru Maria - căci aşa se cheamă - viaţa a cam fost mamă vitregă. În prag de bătrâneţe, este speriată de perspectiva de a-şi pierde nepotul. Cum s-a ajuns aici? Simplu, aşa cum se întâmplă în viaţa de zi cu zi. Născută pe meleagurile Oltului, a crescut într-o familie normală alături de sora ei. La vremea tinereţii absolvise şcoala generală şi o şcoală profesională. Din ceea ce ne-a povestit, a lucrat o perioadă la o fabrică de încălţăminte, apoi la Turnătoria de la Dacia. S-a căsătorit şi a avut parte de patru băieţi, pe care i-a adus pe lume din dragoste. Acum are numai trei, căci unul, care ajunsese preot, s-a electrocutat într-un accident casnic şi a trecut la cele veşnice. Ceilalţi s-au risipit, unul fiind acum în Franţa, altul în România şi cel mai mare dintre ei este în arest de câteva luni de zile, urmând să răspundă pentru o acuzaţie extrem de gravă. De la el are copilul rămas acum pe drumuri, născut în Franţa, dar repatriat cu părinţii acum mai bine de doi ani. Cel mic, părăsit de cea care i-a dat viaţă, a determinat-o să se întoarcă de la Toulouse, acum ceva mai bine de un an. Muncise acolo mai bine de patru ani, avea acte de rezidenţă, pe care ni le-a şi prezentat, un rost al ei, dar nu ezitase să lase totul baltă. Ionuţ, băiatul ei, a chemat-o să revină, căci mama copilului îşi pusese coada pe spinare şi plecase "la produs", în străinătate. Asta după ce Ionuţ-junior căzuse de la etajul IV al unui bloc din Piteşti, unde locuiau. Copilul cu mămica lui ajunseseră la un spital din Bucureşti, unde cel mic s-a recuperat. Apoi femeia decisese să plece fără să se mai uite la ce lăsa în urmă.
Aşa se trezise la vârsta ei, Maria, din bunică, mamă pentru Ionuţ cel mic. Din dragoste pentru nepot, n-a ezitat o clipă! Nici nu bănuia ce surprize îi mai rezerva viaţa... Pe meleagurile de baştină nu mai avea rost să se întoarcă. Avea acolo o casă bătrânească şi un lot de teren de peste un hectar, pe care-l dăduse în arendă unui consătean, pe bază de contract, de când plecase în Franţa. Aşa că s-a întors în zona Curtea de Argeş, unde fusese recăsătorită cu un creştin de care se despărţise. Aici fusese găzduită cu nepotul la o familie din satul în care trăise ani buni. Calvarul ei începuse după arestarea fiului cel mare, tatăl copilului. Organismele autorităţii au vrut să-i ia băieţelul, considerând că nu are mijloacele necesare pentru a-l întreţine şi a-l educa. Situaţia este, într-adevăr, delicată. Ionuţ cel mic a fost părăsit de mamă, iar tatăl este după gratii. Deci provine dintr-o familie dezorganizată. Este în grija bunicii Maria, care se poartă cu el drăgăstos ca o mamă bună. Faptul este evident, căci este curăţel, isteţ şi plin de viaţă, fapt constatat când ne-a vizitat la redacţie. Femeia nici nu vrea să ia în considerare posibilitatea de a i se lua copilul în vârstă de 4 anişori, care a ajuns să fie lumina ochilor ei. Micuţul ne-a spus că merge la grădiniţă şi că vrea să stea cu mama Maria, pe care o iubeşte. De mama lui trupească nu vrea să mai audă! Întrebată dacă are posibilităţile materiale necesare şi suficiente pentru a-l creşte şi educa pe Ionuţ-junior, femeia a răspuns afirmativ. Deşi nu este angajată, primeşte ajutor de la ceilalţi doi copii - cel din ţară şi cel din Franţa - de la sora ei şi de la "fraţii pocăiţi", pentru că este creştină de cult evanghelic. Săptămâna trecută s-a trezit cu cei de la Protecţia Copilului care i-au dat de înţeles că Ionuţ cel mic va fi luat la stat. Acum mama Maria este în pragul disperării, terorizată de spaima că ar rămâne singură, fără nepoţel. Ne-a cerut sprijinul, dar n-am găsit o soluţie s-o ajutăm, deşi ne-a spus că are dovezi că dispune de acei bani daţi de ai ei şi de coreligionari, plus suma de arendă pentru pământul de la Olt.
Aceasta este povestea mamei Maria. Am scris-o cu speranţa că se va găsi cineva care să ne contacteze şi să-i ofere acestei femei îndurerate o soluţie ca să-şi păstreze nepoţelul asupra căreia şi-a revărsat toate rezervele de dragoste maternă neepuizate până acum. Nu de alta, dar e greu s-o convingă cineva că micuţului Ionuţ i-ar fi mai bine printre străini, într-un aşezământ de stat. Dvs. ce credeţi, dragi cititori?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
