Editorial LA ŢINTĂ - Huzurul şi cusurul
"Ne huzurim în bani publici!" Constatarea făcută marţi de către Ion Şerban în şedinţa ordinară a legislativului municipal din luna octombrie a fost generată de creşterile salariale acordate angajaţilor din subordinea primăriei. Ceea ce uita onorabilul era faptul că ele fuseseră aprobate de către colegii săi din Consiliul Local Curtea de Argeş. Nu de el sau de liberali, care se retrăseseră, convinşi că după prima picare la vot a proiectului de hotărâre aferent, totul avea să se amâne. Liberalul Mădălin Marinescu propusese atunci ca majorările salariale să se facă pe criterii clare de performanţă, prin analizarea caz cu caz. Nu s-a întâmplat aşa, căci majoritatea constituită cu mare chin a reuşit să adune voturile pentru ca, la a doua încercare, la interval de mai puţin de o oră, să treacă proiectul de hotărâre fără filtrul criteriilor propuse de Marinescu şi asumate de o parte dintre membrii opoziţiei locale. Iar responsabilitatea revine consilierilor locali care au votat - în primul rând - şi, per total, celor aflaţi în mandat. Poate că unii dintre cei care n-au votat pentru mărirea salariilor atunci mă vor înjura. E dreptul lor, dar nu-mi voi schimba părerea, deoarece consider că moral este să-şi asume toţi şi bunele şi relele. Nu de alta, dar când este vorba despre ceva care le convine, susţin sus şi tare că e şi meritul opoziţiei, pentru că a susţinut proiectul ce a dat roade bune pentru cetăţeni. Dovadă este faptul că, marţi, Şerban a aprobat corectarea unor indici salariali ce aduceau o creştere la sumele încasate de nişte şefi de echipă de la SPGC. Aşa cum cu o lună de zile înainte o făcuse şi când a fost vorba despre corecţia care a dus la o umflare a salariului directorului de la SPGC, Ioan Ghiţă. Şi, atenţie: n-a fost singurul care a votat pentru atunci! Dar nu le pot refuza liberalilor dreptul de a preciza că ei sunt consecvenţi şi se opun acestor majorări, pentru că declaraţia lui Cristian Mitrofan are acoperire faptică.
Cum mortul de la groapă nu se mai întoarce, subiectul ăsta merită să fie îngropat în uitare, căci un drept câştigat nu mai poate fi retras, fapt dovedit când prin 2010, B.U.B.A. (Băsescu, Udrea, Boc şi Anastase) ciunteau salariile cu 25%, iar cei loviţi de măsura adoptată din motive de criză economică îşi câştigau cauzele în justiţie şi îşi recuperau banii pierduţi. Ion Şerban a atras atenţia asupra altui aspect: Consiliul Local Curtea de Argeş are şi două societăţi ale sale, iar angajaţii de la AQUATERM şi SPU n-au fost trataţi cu aceeaşi măsură cu cei aflaţi în directa subordonare a Primăriei Municipale! Şi aici nu-l poate contrazice cineva, pentru că aşa este: cei de la amintitele societăţi comerciale n-au primit 1 leu în plus şi este normal să se simtă nedreptăţiţi. De ce şi-ar mai dori să lucreze în continuare acolo, când o femeie de serviciu de la primărie - guard, pe limbajul mai nou - poate câştiga mai mult decât un şef de echipă sau de formaţie de la ei?... În aceste condiţii, este clar că huzurul este pentru privilegiaţi şi cusurul pentru ceilalţi, care sunt trataţi ca nişte cetăţeni de rând, nişte anonimi ca oricare dintre noi, ceilalţi, care suntem priviţi de actualii guvernanţi ca nişte entităţi second-hand. Trist este faptul că totul se face sub umbrela unor legi strâmbe, care permit să se încalce un principiu sacrosant înscris în Constituţie, conform căruia "Nimeni nu e mai presus de lege!" Aparent aşa este, în realitate - nu prea!
Revenind la cazul ultimelor corecţii de indici salariali, ele au vizat - după cum spuneam - funcţii de şefi de la SPGC, nu de "pălmaşi". Iar a-l acuza doar pe primar de creşterile salariale stabilite prin lege este o prostie. Să mă explic: primarul - oricare ar fi el - vine cu un proiect de hotărâre în acest sens, pe care-l analizează consilierii locali. Ei pot să-i aducă amendamente, să-l voteze sau să-l respingă. Atunci când a adus acel proiect de hotărâre pe ordinea de zi şi a intrat în dezbatere, practic misiunea primarului s-a încheiat. Conform prevederilor legii, el - ca şef al executivului - trebuie să pună în practică hotărârile legislativului. Cum n-avem dovezi că s-ar fi făcut altfel de manevre, trebuie să acceptăm ideea că responsabilitatea creşterilor salariale din primării revine strict consilierilor locali. Care, să mă ierte Dumnezeu, huzuresc şi ei! La Curtea de argeş, de pildă, un ales municipal are un brut al indemnizaţiei lunare de 10% din salariul primarului, stabilit prin lege, adică de 940 lei. Munca pe care o prestează nu acoperă un program de 8 ore lunar, deci o zi. Astfel, forţând un pic lucrurile, putem spune că brutul indemnizaţiei încasate pentru o zi de muncă într-o lună de zile este de 1.000 lei. La circa 20 zile de lucru în fiecare lună, ajungem - în condiţiile în care s-ar lucra în fiecare pentru suma de mai sus - la 20.000 lei. Virtual, se poate spune că sunt printre cei mai bine plătiţi oameni din România, căci puţini pot câştiga 1.000 lei brut în fiecare zi! Cusurul vine din realitatea imediată, în care majoritatea compatrioţilor pot doar visa la asemenea salarii, pe care le-ar putea încasa într-o altă viaţă. Concluzionând, responsabilitatea impusă de funcţia de ales local este plătită gras, iar cine se plânge, este cum n-ar trebui să fie!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
