LA ŢINTĂ: Negocieri pe blana ursului din pădure
Duminică seara s-a clarificat pentru cine au optat românii să dispute marea finală a alegerilor prezidenţiale. Din acest punct de vedere n-a fost vreo surpriză: Victor Ponta şi Klaus Iohannis şi-au tras partea leului din voturi, umilindu-i pur şi simplu pe ceilalţi doisprezece chibiţi. PSD şi ACL îşi vor disputa potul pe 16 noiembrie, iar cărţile câştigătoare le vor oferi voturile cetăţenilor. Tocmai de aceea, imediat după anunţarea primelor estimări ale rezultatelor, a fost declanşată vânătoarea de votanţi în rândul fanilor perdanţilor care, imediat au devenit foarte importanţi. Fiecare şi-a umflat muşchii rahitici pentru a impresiona şi a obţine profit maxim pe seama voturilor simpatizanţilor. Nu voi evoca spectacolul jenant dat pe la posturile de televiziune, pe unde unii dintre ei se căzneau să convingă lumea că ar avea, totuşi, ceva de oferit finaliştilor. După ce au ratat legitimarea mariajului cu fotoliul de la Palatul Cotroceni, majoritatea mofluzilor se dau de ceasul morţii să intre în concubinaj cu puterea, chiar şi la preţ de dumping, ca să nu rămână nişte fete bătrâne ale politicii mioritice, crezând că ultima impresie contează...
Victor Ponta a fost primul care le-a fluturat prin faţa ochilor funcţia de premier şi nu s-a sfiit chiar să-i supere pe colegii din PSD, cărora li se scurgea ochii după ea, afirmând că aceasta nu va reveni partidului său. La ora la care se scriau aceste rânduri mai erau câteva ore până la întâlnirea coaliţiei care-l va susţine şi în turul doi. La finalul ei urma să se anunţe numele celui sau celor care ar putea primi nominalizarea de prim ministru al noului guvern, după ce va câştiga alegerile. Favorit părea să fie Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului, unul dintre iepurii săi electorali. Chiar dacă n-a rupt gura târgului cu procentul realizat la alegerile de duminică, este privit ca omul potrivit să-i atragă alături pe liberalii care nu-i pot înghiţi pe pedeliştii împotriva cărora au luptat cu pesediştii în fostul USL. Faptul este dovedit de modul în care ei l-au sprijinit pe Iohannis în primul tur, unde liderilor PNL din teritoriu li s-au cam fâlfâit steagurile de soarta neamţului de la Sibiu. Şi asta pentru că dincolo de antipatiile personale, liberalilor nu le convine modul în care oamenii lui Blaga au confiscat deja partidul lor istoric şi încep să se prezinte drept fete-fecioare ale politicii dâmboviţene, de parcă n-ar fi fost în grupul Băsescu, Udrea, Boc, Anastase (BUBA), care se ştie cât de mizerabilă a făcut viaţa poporenilor de rând, ca să le fie lor bine. Deci, gîndesc cei din tabăra Ponta, Tăriceanu poate fi groparul liberalismului istoric, abandonat fie şi lui Băsescu. Preţul unei nominalizări de premier merită plătit, dacă te scapă de un adversar puternic, nu-i aşa?... Cât despre ceilalţi, să-şi dea voturile, căci răsplata poate veni oricând, fie şi prin uitarea unor dosare prin ceva seifuri ruginite. Victor Ponta este conştient că îşi joacă în turul doi viitorul politic şi este omeneşte să-l înţelegem că nu vrea să repete destinul fostului său profesor, Adrian Năstase care, tot din postura de premier, pierdea alegerile în faţa lui Băsescu acum zece ani.
Klaus Iohannis merge în continuare pe lozinca lucrului bine făcut, dar este prizonierul "făcăturilor" structurilor de partid dominate de baronii proprii, al cărui număr a fost oarecum diminuat de DNA, cum s-a întâmplat şi la PSD. Decis să fie altfel decât candidaţii tradiţionali, a anunţat că nu va purta negocieri pentru a vâna voturi. Greu de spus dacă e convins că ar cumpăra fum, pentru că nu poate garanta cineva că votantul său din primul tur va asculta ordinul şi va ştampila în al doilea numele lui Iohannis sau că se teme de manevrele agenţilor acoperiţi din serviciile secrete, de care se plânge acum Elena Udrea, după ce au fost stârnite de gurul ei, Băsescu. Lovitura a primit-o însă Iohannis din partea lui Laszlo Tokes, care a anunţat că îl sprijină pe Iohannis, fără să-l întrebe cineva de sănătate...
