Editorial LA ŢINTĂ - Fără viitor
Aşa începe să se contureze România zilelor noastre care, pe zi ce trece, capătă imagini tot mai caragialeşti. Constatarea conului Zaharia Trahanache din piesa "O scrisoare pierdută", pe care o citez din memorie, începe să capete proporţii nostradamice: "Unde nu e moral, e corupţie şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!" La noi, morala este o chestie pe care cei ce deţin puterea pe care le-am încredinţat-o o tratează ca pe o povară. Şi cei mai mulţi dintre ei s-au scăpat de ani de zile de ea. Pentru oamenii de rând, care mai cred cu naivitate în onoare, poate fi paiul de care-şi spânzură speranţele tot mai teoretice de mai bine. Corupţia deţinătorilor sforilor puterii este dovedită atât de averile pe care le-au strâns peste noapte, cât mai ales de încălcarea angajamentelor asumate şi de faptul că într-un fel sau altul, destui dintre cei ce nu au inspiraţia să-şi ia zborul la timp spre alte zări se trezesc actori în dramolete pentru fraieri, cu brăţări de oţel la mâinile scutite de aurării pentru oarecari perioade de timp. Acestea pot fi cu atât mai scurte cu cât cad la învoială cu cei care-i ridică şi care slujesc interesele ce scapă sclavilor ce trudesc pe mai nimic ca să le fie bine trântorilor indiferent de sex, religie sau etnie.
În mai puţin de 30 ani, societatea noastră s-a ticăloşit de parcă nici n-ar fi existat altă cale după 1990, când am căzut din lac în puţ înlocuind sistemul bolşevic cu capitalismul de cumetrie. S-au făcut nişte Constituţii cu dedicaţie, interpretabile, care au permis încălcarea majorităţii principiilor de bază într-o societate civilizată normală. Economia noastră a fost strangulată cu cinism de agenţii străinătăţii plantaţi cu cinism în posturi de decizie, populaţia a fost sărăcită, decalajul dintre îmbogăţiţii şi păcăliţii tranziţiei a croit prăpastii între cele două categorii. Amărâţii au fost dezbinaţi pentru a fi stăpâniţi, călcaţi în picioare şi cei mai curajoşi tineri şi-au luat lumea-n cap, căutându-şi norocul prin alte zări. În mod logic, indicele demografic a scăzut dramatic şi se află la cote de avarie, pentru că şi cei rămaşi în ţară nu mai riscă să aducă pe lume copii, predestinându-i la o viaţă plină de lipsuri, câtă vreme din salariul minim pe economie - o bătaie de joc comparativ cu cele din Uniunea Europeană - nu au resursele necesare pentru altceva. Să mai pomenesc ceva despre sistemul de asigurare a sănătăţii ce are nevoie urgentă de reanimare sau despre cel de educaţie care - potrivit unuia ce urcase pe tronul prezidenţial de la Palatul Cotroceni - pregătea numai tâmpiţi?... Din păcate, avea dreptate, dar în cei 10 ani de mandat n-a mişcat un deget pentru a-i da procentul din PIB prevăzut în Constituţie! Aş putea să-l completez cu faptul că acest sistem a crescut îngrijorător numărul proştilor cu diplome de licenţă cumpărate pe bani grei sau cu doctorate plagiate, exoneraţi de orice răspundere, mai ales dacă fac parte din casta brahmanică a politicienilor sau dintre apropiaţii acestora ori a beizadelele lor. Mi-aş permite să semnalez cazul unui om bine pregătit care concura pentru un post de conducere la un liceu şi care a rămas fără replică atunci când a constatat că doctoratul său obţinut cinstit era cotat de membrii comisiei de examinare sub licenţa unui contracandidat (!?!...). În asemenea condiţii, să ne mai mirăm că educaţia este făcută de supleanţi diletanţi, care au pretenţia de a-i învăţa pe copii ceea ce ei nu ştiu? Şi jur că nu fac vreo aluzie la proaspătul uns ca ministru sau la predecesorul său! Un amic, profesor extrem de bine pregătit, care a participat la corectarea lucrărilor de olimpiadă din domeniul său, îmi mărturisea recent că a scăzut îngrijorător nivelul de prezentare al participanţilor care, în marea lor majoritate, vin la concursuri doar la presiunile profesorilor lor, disperaţi să dovedească faptul că sunt şi ei în sistem ori pe piaţă.
Oricât le-ar părea unora de nedreaptă ideea comasării şcolilor, decizia a fost impusă de condiţiile existente, ţinând de costuri şi de numărul elevilor. De curând discutam cu un primar disperat ce avea în localitatea pe care o conducea vreo 4 şcoli, însă numărul copiilor este de doar 6 în 4 clase (!?!...) Naşterea unui copil într-un sat îmbătrânit din comună a fost un adevărat eveniment local, pentru că se înregistra după un deceniu de secetă, în care moartea stăpânise uliţele sale. De bucurie, autorităţile locale au oferit gratuit fericitei familii localul căminului cultural din centru pentru botez. Dacă este să fim drepţi până la capăt, numai etnia rromă susţine indicele demografic, din motive lesne de înţeles. Şi-atunci, ce viitor mai poate avea România câtă vreme Educaţia şi Cultura sunt tratate ca nişte entităţi neglijabile, câtă vreme sunt date pe mâinile unora care sunt vai mama lor ori pe cele ale etnicilor care ne iubesc ca pe sarea-n ochi?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
