Editorial LA ŢINTĂ: România - ţara lupilor stăpâni peste turma de oi
Cam asta este imaginea care se conturează tot mai precis în ultimul timp. România - după ultimele scandaluri provocate de denunţurile lui Sebastian Ghiţă şi ale atâtor alţii - se înscrie fix în profilul definit cinic de Traian Băsescu drept o ţară dominată de mafioţi. De ce-o fac abia acum, când au ajuns să nu mai conteze mare lucru, este ceva simplu de înţeles. De neînţeles este atitudinea celor care ar trebui să-i ia la bani mărunţi şi să-i determine să dea pe faţă tot ceea ce ştiu, fără a neglija contribuţiile proprii la această finalitate dezastruoasă. Spun asta făcând trimitere mai ales spre fostul preşedinte, care în deceniul în care a domnit ca un despot asupra României a transformat sistemul ticăloşit al lui Adrian Năstase în cel banditesc de înalt nivel ştiinţific, extrem de funcţional, pe care unii îl asociază statului paralel. Iar insistenţa cu care îl promovează mass-media, ca pe un profet sau ca pe un clarvăzător politic, nu este altceva decât o prostire a naţiunii. Băsescu a tăiat şi a spânzurat după cum i-au cerut-o interesele, a girat schimbarea legilor cum a vrut Monica Macovei, europarlamentarul ce pune ţara părinţilor ei la stâlpul infamiei ori de câte ori i se dă prilejul şi acum face pe nevinovatul, mimează nişte naivităţi pe care nu le poate avea nici măcar un fraier care-l cinsteşte pe cel ce-i acoperă nevestei sale nevoile generate de nimfomanie. Şi am rămas fără replică atunci când l-am auzit că, deşi avea destule îndoieli asupra pupilei promovate de Monica Macovei, Laura Codruţa Kovesi, a aprobat cererea premierului Victor Ponta de a o numi şefă la DNA după ce-şi încheiase mandatul la Parchetul General. Motivarea a fost de-a dreptul uluitoare: cică n-a vrut să dea satisfacţie celor ce-o puneau la zid şi a vrut să le dea cu tifla! Le-a dat şi în sistemul patronat de dumneaei au apărut o căruţă de "portocale" stricate, care au acţionat nu ca nişte slujitori ai Justiţiei, ci ai unor interese ascunse, manevrând politic, fără teamă de mâna legii. Şi aveau dreptate, pentru că ştiau mai bine decât alţii că era o mână moartă. Mai mult, Băsescu îl provoacă sau îl întăreşte pe Klaus Iohannis în decizia de a nu o revoca, în ciuda cererii ministrului de Justiţie, la care se opune şi Consiliul Superior al Magistraturii. Fostul chiriaş de la Palatul Cotroceni îi spune clar celui actual că nu trebuie să se formalizeze prea mult de interpretările date legilor în vigoare de către unii constituţionalişti şi s-o menţină pe Laura Codruţa Kovesi. Şi aici a comis o altă eroare, în momentul în care a spus că ar trebui să-i impună să-i zboare din DNA pe numeroşii neguleşti din subordine, deoarece sistemul a fost infestat "de tot soiul de neisprăviţi, beţivi, afemeiaţi". Iar eroarea vine din faptul că a aceptat drept normalitatea condiţionarea menţinerii în funcţie, dezvăluindu-şi disponibilitatea şi practica de a face tot soiul de trocuri, care nu ţin seama de separaţia puterilor în stat.
Deci, avem noi, toţi, dovada că aceia pe care i-am pus stăpâni ai ţării prin votul nostru berbecesc au fost şi rămân nişte lupi, care au tot interesul să nu se schimbe legile care le-ar strica jocurile şi n-ar mai permite ca în Justiţia din România să se ascundă mizeria sub preş. Laura Codruţa Kovesi a fost auzită spunând cu o aroganţă olimpiană "Noi suntem DNA!" Deci, ea cu ai ei sunt intangibili. Este, dacă vreţi, încă o dovadă a faptului că există un stat paralel cu interesele oamenilor de rând, manevrat de cei aflaţi la putere sau susţinuţi acolo de cei care au interesul să menţină un nivel al corupţiei ridicat. Asta pentru că oamenii dovediţi că s-au mânjit sunt mai uşor de manevrat. Iar numărul celor ce pot fi acuzaţi de hoţie, ce se mai şi mândresc cu inteligenţa lor de a folosi iuţeala de mână, nebăgarea de seamă şi lacunele din legi pentru a se îmbogăţi pe căi necurate este mai mare decât ne-am închipui. Iar Marian Vanghelie a explicat clar cum a făcut el o avere de vreo 3 milioane euro, fructificând "scăpările" din legi, ce i-au permis să salte de la statutul de mic interlop stradal la cel de politician şi, mai nou, de colecţionar de dosare penale. Regretul că n-a rămas în lumea afacerilor este justificat de remarca potrivit căreia acolo ar fi fost intangibil, căci n-ar fi deranjat politic şi ar fi putut fi prieten cu toată lumea, achitând taxele de protecţie ce i-ar fi garantat statutul.
Nu vom încheia fără a ne referi şi la iarna asta întârziată care a venit şi la Curtea de Argeş. Zăpada căzută peste oraş a creat neplăceri şoferilor, pentru că SPGC n-a dat cu antiderapant nici măcar pe arterele principale. Concitadinii nu vor să accepte ideea că directorul Ioan Ghiţă este în post - pe partea asta. Şi, ca un băiat deştept care este, dovadă cum şi-a rotunjit starea de când este cel mai mare beneficiar al alocaţiilor bugetare, face economie la sare. Şi asta nu neapărat pentru că ar vrea să protejeze starea carosabilului, care e vai mama lui sub grija ghiţească, ci pentru că - susţin unii - ar avea o sumedenie de solniţe de umplut. Şi costă al dracului!... Asta fără a mai lua în calcul faptul că ingredientul cu pricina face să crească libidoul la patrupedele ce pot fi confundate cu unele fiinţe ce nu refuză poziţia în patru labe în faţa cui trebuie...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
