Editorial LA ŢINTĂ - La şuetă cu un zombi politic
Cam aşa suna anunţul lansat de europarlamentarul Mircea Diaconu prin presa judeţeană. Vineri, dumnealui voia să se vadă cu argeşenii. S-a sugerat că intenţiona să-şi prezinte marile realizări din mandatul bruxellez. Unii colegi de prin mass-media au primit şi nişte e-mail-uri prin care erau invitaţi la eveniment. Cel puţin pentru Curtea de Argeş, putea fi caracterizat astfel numai din punctul de vedere al oaspetelui străin de interesele concitadinilor. Spun asta pentru că ultima dată când eu i-am văzut ochişorii a fost prin 2015. Atunci venea aureolat de reuşita câştigării mandatului de europarlamentar. Şi apărea lângă şefii administraţiei municipale de la acel moment - primarul Nicolae Diaconu, viceprimarul Cristian Mitrofan şi nelipsitul la evenimente, Ştefan Dumitrache, custodele local al relicvelor istorice - pentru a-şi anunţa un alt mare proiect personal. Cum depăşise statutul de senator al stânelor, după ce ratase proiectul de turism păstoresc, venise să aburească lumea prin intermediul presei locale cu cel al unui ipotetic drum al fostelor capitale: Curtea de Argeş- Câmpulung-Târgovişte. Actorul Mircea Diaconu îmbrăcase strai de voievod medieval, dar nu realiza cât de prost îi stătea şi ce ridicol era totul!... Personal când l-am văzut cu ochii minţii pe cel ce-l întruchipase pe Romi din "Profetul, aurul şi ardelenii", înveşmântat ca Mircea cel Bătrân, silabisind ceva de genul "Ai-am-eurodeputat", am realizat că eram pe cale s-o iau razna. Şi cum ştiam cum fentase fraierii să-l voteze şi ca parlamentar al României, şi ca europarlamentar, nu m-am putut abţine să-l întreb cât a contat în decizia de a candida indemnizaţia de la Bruxelles şi pensia pe care urma s-o primească la ieşirea dintr-un mandat complet. Recunosc că nu m-aş fi aşteptat ca un tip atât de umblat prin lume precum Mircea Diaconu, pe care-l bănuiam a fi destul de versat, să-şi piardă controlul şi să spună că "mi se fâlfâie de cei interesaţi de câştigurile mele". Asta m-a determinat nu numai să înţeleg mai multe decât şi-ar fi dorit onorabilul, dar şi să-l trec în definitiv în categoria morţilor politici, lăsând fanilor săi grija de a-i face pomenirile tradiţionale. Şi nu m-am înşelat, deoarece din acel proiect cu drumul fostelor capitale s-a ales praful, ca şi de cel cu turismul pe la stâne. Mircea Diaconu a uitat de-atunci drumul spre Curtea de Argeş şi l-a redescoperit acum, când mai e cam un an până la viitoarele alegeri europarlamentare, la care voturile necesare prelungirii mandatului se câştigă din toată ţara, inclusiv de la noi.
Ştiu că l-am supărat pe marele om, ale cărui calităţi de actor le apreciez. Chiar sunt gata să-mi scot pălăria în faţa sa şi să-i dau onorul în pas de defilare pentru cariera de artist. Dar Adrian Miuţescu, atunci când l-a distribuit într-un rol de politician, poate ştiind că fusese prin 1989 desemnat rezerva altui coleg, s-a aflat în situaţia de somn al raţiunii proprii. Prima dovadă a fost aceea că notorietatea şi munca lui Nichita Sandu i-a adus mandatul de senator in absentia, căci în acea campanie electorală filma prin Germania. Deci, nici măcar nu s-a ostenit ca personajul lui Tudor Muşatescu, din "Titanic Vals", să spună măcar "Nu mă alegeţi!" . Mircea Diaconu a fost vârât cu forcepsul de Adrian Miuţescu în rol de cavaler de capă şi spadă ori de Mihai Viteazul şi a fost la fel de credibil ca Grigore Vasiliu Birlic ori ca Louis de Funes în rolul lui Superman sau al lui Karate Kid!... Totuşi, eu ţin să-i mulţumesc lui Mircea Diaconu pentru că nu m-a umilit convocându-mă la şuetă, printr-un e-mail, aşa cum a procedat cu alţi jurnalişti. Apreciez faptul că după ce am împărţit cu dumnealui o sticlă de jumătate de litru de apă minerală - ca să nu-l bag la cheltuială pe vremea când organiza conferinţe de presă unde stăteam la taclale, sub motivaţia că "eu nu sunt politician, mai bine vă povestesc impresiile mele" - n-a trebuit, alături de ceilalţi colegi de branşă, să fiu tratat ca un sclav personal ori ca un angajat al cabinetului său europarlamentar. Asta ca să nu mai zic ceva despre aroganţa lui Mircea Diaconu, care cu 5 minute înainte de ora anunţată nu ajunsese la locul stabilit, lăsându-se aşteptat, ceea ce iarăşi mie îmi spune multe... Felicitări celor care s-au deranjat vineri să-i dea un exemplu de eleganţă actorului, acceptând convocarea, dar n-au ezitat să-i dea şi o lecţie de bună creştere când i-au constatat absenţa şi l-au lăsat cu ochii în soare! Bănuiesc că onorabilul eurodeputat a intuit că subsemnatul nu este pasionat de spiritism şi nu se dă în vânt după dialoguri cu personaje din lumea de dincolo, aşa că m-a scos din calculele sale. Sau poate că a priceput că avem şi noi moroii noştri la Curtea de Argeş şi unul importat de la Vlădeşti ori de la Bucureşti ne este de prisos! Habar n-am dacă respectivul a ajuns sau nu la Curtea de Argeş şi nici n-am considerat important de ştiut dacă a rămas cumva cu gura căscată urmărind scenele aprinse de iubire dintre un ţânţar şi-o muscă slută consumate prin cine ştie ce brusturet de pe marginea şanţului. La fel, nu m-a interesat dacă l-a cinstit cineva pentru ce-a făcut pentru noi la U.E. ori dacă lumea l-a tratat ca ardeleanul acela - despre care ne povestise cândva, la o şuetă - că-i zisese că-l cunoştea ca pe unul care făcea pe prostu' la televizie. Nu m-a stresat şi n-o să mă roadă curiozitatea ca să ţin morţiş să aflu ce-a mai visat un tip care vrea să-i prostească pe argeşeni, ca să-i dea voturi anul viitor pentru un nou mandat de europarlamentar. Poate se vor găsi amatori să se lase iar înşelaţi de modestia şi naivitatea sa bine jucate, de acel ARO 10 jerpelit cu care va repeta din nou turul ţării în pelerinaj electoral sau de cine ştie ce altă găselniţă. Oricum, Mircea Diaconu este un om făcut şi, aşa cum a spus-o public, în particular i se fâlfâie de noi toţi! Vă rog să-mi scuzaţi limbajul neacademic şi cinismul ce nu-mi aparţin, dar care-i sunt proprii acestui personaj care a ratat total rolul de om politic şi chiar pe cel de politician de Vlădeşti. Pentru mine, şi bănui că nu sunt singurul, pe partea politică, dumnealui e doar o varză. De Bruxelles, dar totuşi varză!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
