Editorial LA ŢINTĂ - Beţia puterii politice
Acesta este truismul pe care-l trăim dureros în prezent. Nu este deloc o experienţă inedită, ci una istorică, repetată ciclic, funcţie de micimea sufletească a unor diletanţi ajunşi în posturi care le depăşesc capacităţile, dar care - paradoxal - lor le par prea mici pentru ceea ce reprezintă în propriile evaluări. Şi de-aici apar frustrări, ambiţii, excese, tulburări de personalitate, comportamente greu de explicat dacă sunt puse fie şi numai în balanţa legilor bunului simţ. În ultimul deceniu al secolului şi mileniului trecut, după căderea lui Ceauşescu, Silviu Brucan - pe numele său adevărat Saul Bruckner - îl părăsise pe tov. Ion Iliescu "Emanatul", spunând că s-a convins încă o dată că puterea corupe şi nu voia să-i fie complice celui ce se visa să fie "un despot luminat" şi să conducă România cu o democraţie originală, născocită de mintea lui formată la Universitet Drujbî Narod (Universitatea Prietenia Popoarelor). Acolo, în Uniunea Sovietică studiase Ion Ilici alături de Mihail Sergheevici Gorbaciov, ultimul lider al fostului Imperiu Roşu, pe care-l condusese din 1985 şi până în 1991. Brucan fusese unul dintre corifeii bolşevici format la şcoala stalinistă, tovarăş de drum cu Gheorghiţă Dej şi ocupase posturi grele în ierarhia politrucilor de partid şi de stat. Contactul cu Occidentul îl făcuse să-şi schimbe cu inteligenţa neamului său opiniile, astfel că spre sfârşitul domniei "stejarului din Scorniceşti", se alăturase liderilor comunişti ce mimau disidenţa, la ordinele şefilor lor din "servicii". Probabil că nu de capul lui îl lăsase baltă Brucan pe Iliescu, asumându-şi rolul de "profet din Dămăroaia". Tipul apărea la o emisiune transmisă de un post TV cu răspândire naţională, mult savurată de către românii păcăliţi de politicieni şi tot mai derutaţi de diversiuni, înşelăciuni şi corupţii de tot felul.
Brucan a dispărut acum 12 ani, la vârsta de 90 ani, Iliescu şi copiii lui de suflet, care i-au urmat la putere, au rămas să ne amărască în continuare zilele. Nu voi face acum istorie, ci mă voi rezuma la prezent. Marţi, preşedintele ţării, Klaus Werner Iohannis, a suspendat şedinţa CSAT în care se discuta rectificarea pozitivă propusă de guvern. Scopul acesteia era să obţină un aviz pe proiect, pozitiv, negativ, nu conta cum, pentru ca banii să ajungă la destinatari. Numai că şeful statului a blocat totul, susţinând că avizul dat prin consens - o aberaţie, de altfel, căci oricând poate fi cineva de altă părere - trebuie să fie musai pozitiv. Aşa că a ajuns să fie acuzat că a vrut să se răzbune pentru că fusese ciuntit bugetul Administraţiei Prezidenţiale şi cel de la SRI şi SIE. Şi că aberează când invocă afectarea siguranţei naţionale de proiectul rectificării bugetare propuse de Viorica Dăncilă. În mod evident, fiecare spune partea de adevăr care îl avantajează, încercând să dea impresia de moralitate la loviturile pe care le plasează sub centura adversarului. Iar de suferit, ca de obicei, suferă omul de rând, care trăieşte umilit, întinzând cu disperare de salariul minim pe economie ca să-şi asigure traiul zilnic, să-şi plătească taxele şi impozitele la stat, în schimbul cărora are dreptul să înjure - dar cu moderaţie - sistemul cu toţi mahmurii din lupta politică pentru putere.
Membrii Guvernului cu care omul de la Cotroceni este în război îl acuză pe sibian că va bloca economia şi proiectele de dezvoltare naţională şi că nici vorbă n-ar fi despre şicane politice din partea lor. Greu de spus de partea cui este adevărul. Dar, cu siguranţă, puterea corupe! Iar la noi, corupţia e boală grea, pe lângă care chiar şi cancerul ori HIV-ul par să treacă pe locul doi. Majoritatea românilor vor indica politica drept cea mai infestată de corupţie. Şi vor argumenta cu salariile uriaşe din sistemul bugetar şi cu şpăgile uriaşe sau cu "proptelele" necesare şi suficiente pentru a-ţi asigura un post comod în administraţiile publice. Colac peste pupăză, ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, anunţă că gestul lui Klaus Iohannis de suspendare a şedinţei CSAT conduce la efecte negative în plan economic. Dintre acestea a exemplificat cu salariile bugetarilor din această lună, întrucât destule primării au ajuns la fundul sacului, cu blocaje în derularea proiectelor publice cu întârzieri ce atrag penalităţi, cu amânarea plăţii compensaţiilor pentru porcii sacrificaţi pe motiv de pestă africană şi altele, ce ţin de finanţarea campaniei agricole de toamnă ori de efecte nedorite în sistemul de sănătate, care e ca vai de mama lui! În consecinţă, Teodorovici a contraatacat în numele Guvernului, cerând desecretizarea stenogramei ultimei şedinţe de CSAT! Ceea ce poate însemna un nou scandal, ce va intra la concurenţă cu audierile lui George Maior, fost şef al SRI, ambasador în SUA - legat de protocoalele secrete - sau ale Gabrielei Firea, care-şi are războiul său cu Liviu Dragnea în care loveşte prin Carmen Dan, titulara de la Interne - şi ale altora privind mitingul diasporei din 10 august, implicaţiile politice şi modul în care au acţionat forţele de ordine. Războiul dintre cei doi lideri ai PSD a intrat în faza acuzaţiilor urâte, de gen şobolanism şi dictatură... Din orice unghi ai privi situaţia, nu este deloc bine şi s-ar zice că sunt destui indivizii care vor să dea cotiga statului de râpă, numai ca să le fie lor bine ori cel puţin ca să-şi potolească arsurile insuportabile ale urii ce-i macină. Oare nu se găseşte leac şi pentru şoriciul lor, infestat de pesta coruptină?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
