Editorial LA ŢINTĂ - Rapsodii de toamnă
Cam aşa s-ar putea caracteriza perioada în care ne bălăcim în mocirla în care ne-am infestat de toate ciumele politice din lume în ultimele trei decenii. Anotimpurile vin şi trec, iar noi rămânem cu aceleaşi dureri, de care am avut tâmpenia să credem că am scăpat definitiv în decembrie 1989. "Marele emanat" de atunci, Ion Iliescu, şi-a făcut datoria faţă de stăpânii lui care i-au luminat cu soarele proletar anii vieţii şi a perpetuat comunismul stalinistoid pe meleagurile mioritice. Diversiunea revoluţiei confiscate de el şi de gaşca slugoilor ce-l înconjura, care au făcut pui mai ceva decât dacă s-ar fi înmulţit prin pori, mineriadele şi toate celelalte trădări, ne-au adus aici, unde poate doar noi, cei sărăciţi de profitori, mai îndrăznim să sperăm că am rămas cât de cât cinstiţi. Ivan Ilici Iliescu pare să fi fost ajuns din urmă de păcate, pentru că ne-au cerut organismele străine să redeschidem dosarele mineriadelor. Numai că şi acolo se trage de timp poate cu speranţa că ori moare măgarul ori îşi pierde samarul. Octogenarul care n-a ajuns despot luminat, cum îşi dorea, cică s-a internat la Spitalul Elias, ca să-şi verifice starea de sănătate. Şi nu s-a dus singur, ci cu tovarăşa de viaţă, Ninocika, pe care şi-a adus-o din Uniunea Sovietică. Pe don Pedro Neulander - Roman care va să zică - l-a lăsat în grija nevestei mai tinere, pentru ca la o adică, să plătească el oalele sparte dacă peste o sută sau două de ani se va da un verdict nefavorabil guvernării din 1990. Nu de alta, dar băiatul ăsta ceva mai scurt în gât, după care mureau proletarele de la Apaca atunci când cumpăra din postura de premier Airbusuri, şi-a păstrat formidabilul tupeu cu care cică o curta pe Zoe Ceauşescu. Şi prosteşte în continuare o ţară, de nu-l ia cineva la întrebări pentru că ne-a distrus economia cât timp a fost premier. Oare să fi fost mai deşteaptă ţaţa Leana Ceauşeasca, atunci când l-a îndepărtat de casa şi de fata ei, trimiţându-l peste şapte hotare?...
Ceea ce ne doare este modul în care se comportă urmaşii lui Iliescu şi Roman, preşedintele Iohannis şi premierul Dăncilă. Iată, tocmai s-a încheiat Summit-ul celor trei mări, organizat la Bucureşti, cu mahări din întreaga lume occidentală, care trebuia să ia nişte decizii importante şi pentru România. Încă o dată ne-am prezentat în faţa lumii dezbinaţi, cu Klaus trăgând "cea" şi Viorica - "hăis". Dincolo de declaraţiile nefericite rostite de oficialii ce reprezintă statul român, au apărut şi şuntări - ca să nu zic sabotaje ori tâmpenii - de genul ratării primei întâlniri dintre Dăncilă şi Juncker, preşedintele Comisiei Europene. Diletantismul nostru a fost dovedit şi prin faptul că - spre exemplu - Croaţia, un stat mult mai mic, intrat de curând în Uniunea Europeană, a prezentat la summitul de la Bucureşti 12 proiecte, iar noi doar 6. În schimb ne putem mândri cu performanţa de a fi organizat o reuniune la nivel înalt, ale cărei costuri le vom achita prin împrumut. Asta dacă e să-i dăm crezare preşedintelui ţării, căci ministrul de Finanţe al d-nei Dăncilă, Orlando Teodorovici, zice că n-ar fi deloc aşa. Până la proba contrarie, omul de rând va fi tentat să creadă că amândoi mint cu naturaleţea cu care respiră. Şi se va concentra pe urmărirea degetelor ude de ploaie şi ceaţă ale toamnei ce-i bate în ferestre, aducându-i aminte că greul de-acum începe, în cele 6 luni de iarnă... Greu de spus cât va costa summitul ce se va achita din banii României - la urma urmei - şi ce câştig vom avea din acele proiecte. Căci dacă vom plăti numai ca să-i facem o bună imagine lui Iohannis, mai bine dormeam cu toţii săptămâna asta!
O altă temă a rapsodiei de toamnă este cea dată de anunţul bombă făcut de Crin Antonescu. Ex-liderul liberal şi-a anunţat intenţia de a reveni în politică şi cică şi-a depus deja dosarul pentru o candidatură de europarlamentar la alegerile de anul viitor. Motivaţiile anunţate sunt la fel de subţiri cu cele de la retragere, când a făcut praf USL-ul împreună cu amicul Victor Ponta. Nici atunci, dar nici acum nu s-a spus cu subiect şi predicat cine şi ce anume a stat în spatele unor astfel de hotărâri. Şi, foarte probabil, secretele vor fi păstrate din grija faţă de om, căci cine ştie multe - moare! Rămâne de văzut dacă Antonescu va fi un simplu pion, un cal, un nebun sau o tură pe eşichierul politic al viitorilor ani. Posibilitatea de a aspira la statutul de regină a exclus-o din start, ca să nu-i dea frisoane lui Klaus Iohannis, pe care a declarat că-l susţine pentru un nou mandat din postura pe care o va decide conducerea PNL. Crin ştie că şi-a dinamitat cariera politică în perioada în care i-a luat locul de chiriaş la Cotroceni lui Traian Băsescu şi a reuşit să-şi dovedească limitele. El a fost şi rămâne cel mai bun orator politic pe care-l avem, dar nefiind bun executant, nu va reuşi nici să ducă vreun proiect al altuia la bun sfârşit. Orientarea spre o carieră de eurodeputat este perfectă, căci nu mai este în ochii neiertători ai celor din ţară. Şi, dacă s-a descurcat Mircea Diaconu, de ce n-ar face-o şi el, care pare făcut pentru rolul de politician, nu ca actorul care a învăţat să fie o mână întinsă după voturile vânate cu o poveste de băiat simplu, de-al nostru, spusă din acel ARO 10 cu care a făcut pelerinaj prin ţară acum 5 ani?... Crin Antonescu poate să arboreze mina unei victime a intrigilor politice şi va fi - cu siguranţă - mai credibil decât cel ce mai vrea un mandat de europarlamentar, ca să aibă pe ce pune mâna la vremea pensionării. Oare le-o fi mulţumit vreodată Mircea Diaconu lui Adrian Miuţescu şi Nichita Sandu, primului pentru că l-a adus să candideze pentru un mandat de senator în Argeş, câştigat în absenţă, căci era la filmări prin Germania în 2008, şi celui de-al doilea că i-a băgat voturile în traistă?... Crinişor va trebui să fructifice timpul încă generos cu el şi teama colegilor care l-au "lucrat" cândva şi acum se gândesc că se poate întoarce roata. Asta dacă undeva - acolo sus - cineva îl va trage de moţ sau îi va pune pălmuţa sub funduleţ, ca să salte cu el şi PNL-ul ce dă semne de mare criză a valorilor interne, cel puţin la vârf...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
