Editorial LA ŢINTĂ - O toamnă ciudată
Cam aşa se arată anotimpul în care am intrat. După căldurile sufocante, ca din senin a venit frigul. A nins la munte înainte de sfârşitul lui septembrie şi pe dealuri bruma a ars mai devreme decât altădată ce nu se strânsese de pe câmp. O fi făcut bine strugurilor şi fructelor de pădure, dar urşilor care au terorizat satele de sub munte cam tot anul, tot nu le-a stârnit dorul de hibernare. Dovadă ar fi faptul că pe la Arefu s-au dedulcit la carne şi încă mai dau iama prin gospodăriile oamenilor mâncând animalele domestice şi câinii de pază care chiar vor să-şi facă datoria faţă de stăpâni. Din păcate, nu ajung cu colţii la cei ce-ar trebui să-i protejeze pe amărâţii de gospodari!... Şi-apoi, de ce s-ar duce la somn urşii tocmai acum, când au coborât oile de la munte şi se găseşte hrană din abundenţă chiar şi în condiţiile concurenţei pe care le-o fac lupii? Care se vor trage şi ei pe lângă satele de sub codrii cu copacii răriţi de samsarii de lemn, a căror sămânţă nu scade, în ciuda succeselor trâmbiţate de unii sau de alţii după ce prind câţiva amărâţi cu nişte căruţe pline cu vreascuri pentru care n-au documente legale. De cei cu peridocuri, pe care-i ştiu toate "organele", nu se ating decât la ordin. Sau cel puţin aşa se bârfeşte, şi cum toţi ştim că nu iese fum fără foc, concluzia este la îndemâna oricui nu are capul doar ca element de decor...
Un lucru este cert: avem printre bugetari prea mulţi oameni plătiţi uluitor de bine, care nu-şi fac treaba! Am să mă feresc să vă plictisesc cu sumedenie de exemple dintre cele pe care dvs. le ştiţi foarte bine. Însă am să mă rezum la unul de care m-am izbit în ultimul weekend. Care, în şcoli era dedicat sportului practicat de elevi. Trustul nostru de presă, aşa cum se angajase încă din luna mai, a organizat ediţia a II-a a Cupei ARGEŞ EXPRES la Fotbal Juvenil, care se adresa elevilor din şcolile gimnaziale din zonă. Şi a făcut-o şi graţie sprijinului dat de un tânăr om de afaceri, căruia îi păstrăm anonimatul, pentru că aşa doreşte. Competiţia a fost pusă sub egida Inspectoratului Şcolar Judeţean Argeş, forul tutelar al profesorilor de specialitate cu care am colaborat la ambele ediţii. Care, bineînţeles, că n-a contribuit cu ceva la organizare, pentru că este sărac, nu are resurse şi angajaţii săi ce trudesc zi lumină sunt prost plătiţi pentru munca de apostolat pe care o desfăşoară în acest mileniu trei. Lozinci, lozinci, lozinci - de care unii tovarăşi înveşmântaţi în straie domneşti nu se pot dezbăra, deşi sfidarea este mai mult decât evidentă. Personal nu am dubii că inspectorul de specialitate sau cei din staff-ul său au ignorat cu bună ştiinţă această competiţie. Şi când spun asta mă bazez pe faptul că n-a trecut cineva dintre aceşti oficiali pe la Sala Municipală de Sport ori pe la terenul sintetic unde s-au jucat vineri partidele de fotbal tratate în cuprinsul ziarului nostru. Culmea cinismului mi s-a părut când mi s-a povestit că în timpul desfăşurării acelor partide aprig disputate între aspiranţii la glorie fotbalistică, nişte oameni de la Inspectoratul Şcolar Judeţean erau pe la liceele din Curtea de Argeş. Unde se chinuiau cu profesorii de specialitate să strângă vreo câţiva elevi dintre cei ce nu obţinuseră scutiri medicale ca să-i pozeze făcând sport, ca dovadă că şi-au făcut datoria şi au organizat temeinic activitatea zilei aşa cum scrie la carte. Apoi, mi s-a spus că timpul nu le-a mai permis decât participarea la o masă festivă organizată de gazde la un restaurant din Oraşul Regal, în care s-au depus eforturi ca înalţii oaspeţi să se simtă cel puţin ca nişte parodii de odrasle princiare.
La ora respectivă ni s-a sugerat să-i invităm pe oficialii de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş la cele două terenuri unde se jucau pe bune acele partide de fotbal. Am refuzat să le stricăm programul şi să-i silim să-i bage în seamă pe colegii care aveau la bază aceeaşi pregătire cu "generalul" Dumitru Tudosoiu. Care, pentru noi, nu erau elemente de decor, ci nişte dascăli ce-şi făceau datoria faţă de elevii lor şi colaborau cu noi ca să dovedim că se pot face lucruri minunate dacă există un minim interes faţă de viitor, şi nu numai faţă de salariul încasat din banii statului. Înainte de a încheia, ţin să precizez că eu încă prefer să cred că a fost o simplă bârfă ceea ce mi s-a spus despre prezenţa oaspeţilor de la Piteşti în urbea noastră vineri. Pentru că altfel, atitudinea oficialilor este incalificabilă, deoarece habar n-aveau ce se întâmpla în aria lor de competenţă. Asta ar pune sub semnul întrebării baza legală a achitării salariilor onorabililor, meşteri doar în alcătuirea de situaţii scriptice. Şi ca să nu creadă că noi ne-am ofticat că nu ne-au onorat cu prezenţa, le dăm mână liberă să se laude la şefi că au venit prin oraşul nostru, unde se desfăşura o competiţie serioasă de fotbal. Pe la care n-au trecut, deoarece n-au fost invitaţi, dar au fost reprezentaţi de colegii lor, profesori de specialitate. Noi, la rându-ne, trebuie să ne scuzăm că nu ne-am permis să-i invităm pe subordonaţii "generalului" şcolilor argeşene - dacă se va confirma că au fost vineri în ospeţie la Curtea de Argeş - pentru că nu puteam să le oferim ca trataţie la marginea terenului decât nişte sucuri şi nişte sandvişuri proletare. Nu de alta, dar pentru noi cam aşa s-ar putea traduce lozinca "Mai bine pentru mai mulţi". Deşi mi-e greu, trebuie să recunosc că mi-e tot mai greu să mă împac cu toamna asta ciudată, trăită printre oameni care vor să fie mai cu moţ decât cei din jur şi pe care-mi va fi tot mai greu şi să-i înjur...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
