Editorial LA ŢINTĂ - Moda retro la alegerea primarilor
Eugen Tomac, marele şef de la micul Partid Mişcarea Populară, s-a declarat indignat. Motivul: de luni de zile a depus o propunere pentru revenirea la alegerea primarilor în două tururi de scrutin, care s-a pierdut prin cine ştie ce sertare pe la Parlament. La prima vedere, s-ar zice că mister Tomac are nostalgii. De fapt şi de drept, nostalgicul nu poate fi decât şeful lui, Traian Băsescu. Care a ales să meargă pe şipcă sau pe burtă după ce a ieşit din prim-planul vieţii publice. Şi asta nu numai pentru că a rămas fără Palatul Cotroceni, fără Elena Udrea şi Laura Codruţa Kovesi. Un deceniu, cât s-a lăfăit la palat ca preşedinte, a dictat mersul treburilor pe meleagurile mioritice. Şi a străbătut un drum lung, de la răpirea jurnaliştilor noştri în Irak şi împingerea în faţă a lui Coldea, până la căpătarea recunoaşterii ca latifundiar de Nana şi chemarea lui Liviu Dragnea să-i stea alături la poză, ca să-l dea Victor Ponta afară din PSD. Asta se întâmpla înainte de a pleca de la Cotroceni, la un ultim chef în care poate că s-au ros nişte pahare, ca semn al părerilor de rău că se duceau pe pustii zilele bune... Mai apoi, după ce şi-a schimbat domiciliul preşedintele ce trecuse triumfător peste două suspendări dictate de Parlament şi peste tot atâtea referendumuri de demitere, scuipa naţiunea în ochi dezvăluindu-i că a ajuns să trăiască într-un stat mafiot.
Traian Băsescu a optat să conducă PMP din umbră, conştientizând faptul că fără Nuţy Udrea nu poate fi o forţă, oricât s-ar uita dumnealui cu un ochi spre Washington şi cu celălalt spre Moscova. Nici dac-ar fi schimbat direcţiile cu Teheranul şi Phenianul n-ar fi putut să-i facă pe majoritatea compatrioţilor să-l pună pe acelaşi palier al simpatiei cu Ion Iliescu - cel de dinaintea acuzării de activitate criminală la mineriade. Aşa că fostul marinar de cursă lungă, care cică slujise în timpul lui Ceauşescu şi pe la "Mănăstirea Secu", s-a mulţumit să pozeze ca bunic, că tot are patru nepoţei. Şi, din când în când, atunci când consideră că ar fi cazul, mai scapă câte un bolovan în mlaştina PSD-ului. Asta aşa, ca să nu se plictisească fostul cirac Liviu Dragnea cu ALDE Tăriceanu, oamenii forte de la guvernarea actuală. Cei doi macho, care se feresc ca dracu' de tămâie de particula nobiliară "ex", pentru că au ajuns la tâmple ninse şi s-a cam dus vremea când teleormăneanul "cardea" tot ce întâlnea - potrivit dezvăluirilor unei babe frustrate - fac eforturi disperate să nu dea pe faţă pornirile de muşcături vampirice la jugulară în lupta pentru putere. Bădica Traian, care le priveşte acum şi el pe urmaşele Evei cu ochi de artist, nu se poate stăpâni să nu dea cu băţul prin gardurile celor doi adversari politici ce fac eforturi disperate să pozeze în fete fecioare.
În ceea ce mă priveşte, mă interesează mai puţin cum se alege primarul. Dar nu sunt indiferent în ceea ce priveşte personalitatea candidatului împins în faţă de partide. Şi asta pentru că votanţii optează pentru om, nu pentru partid. Dacă mergem strict pe ideea asta, ar fi de preferat alegerea într-un tur. Chestia cu lipsa de reprezentativitate generată de absenteismul la vot al românilor poate fi ignorată. Iar recentul referendum pentru familie ne-a oferit destule concluzii în acest sens. Cine este interesat, se prezintă la urne, cine nu, să fie sănătos! Alegerea în două tururi înseamnă cheltuieli mai mari şi aranjamente între partide. Care sunt formale, pentru că nu văd cine-ar putea negocia voturile primite de partidul lui, având siguranţa că vor conta cu adevărat în aritmetica electorală finală. Să ne amintim că în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2009, Crin Antonescu s-a situat cu PNL de partea lui Mircea Geoană, candidatul PSD şi i-a fost alături la mitingurile electorale dintre tururi. În mod normal, adăugarea voturilor lui Antonescu la cele ale lui Geoană ar fi trebuit să-l facă preşedinte pe Mircică, omul care sărea într-un picior în seara închiderii secţiilor de votare şi-şi declra dragostea către Mihaela, nevestica lui dragă. Numărarea voturilor i-a adus câştig de cauză tot lui Băsescu, iar chestia cu "Un fleac, i-am ciuruit!", copiată din filmul lui Sergiu Nicolaescu, "Cu mâinile curate", a fost cât se poate de murdară. Pe de altă parte, avantajul primarului în funcţie la alegerea dintr-un singur tur este ipotetică. Dovadă pentru noi, argeşenii, ar fi faptul că Ninel Diaconu a "furat-o" la ultimele alegeri, chiar dacă avea la activ nişte realizări, între care la loc de frunte era scoaterea cartierelor mărginaşe din noroi prin controversatul PIDU. Oamenilor li s-a pus pata pe el şi i-au taxat ceea ce au etichetat drept infidelitate faţă de PSD şi i-au pus coroniţa de premiant pe căpşor lui Costică Panţurescu.
Eugen Tomac, soldat credincios al lui Traian Băsescu, se agită şi dumnealui ca un acela în căldare sau, dacă preferaţi, serveşte naţiunii nişte "barabuli batuşiti" (a se citi piure de cartofi), pentru că atât poate acum. Şeful lui şi-a îndeplinit obiectivul de a face mass-media să pomenească numele PMP în rândul formaţiunilor politice vii. Adevărata legitimare o va primi însă numai la alegeri, unde în balanţă nu va atârna decisiv numele lui Tomac, ci tot al fostului chiriaş de la Cotroceni, care are încă o stramă de băsişti în spate...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
