Editorial LA ŢINTĂ - Marea brambureală
Cam aşa se prezintă viaţa publică din România acestui mijloc de toamnă din 2018. În politica de rang înalt făcută de oamenii mici trimişi de imbecilitatea populară pe malurile Dâmboviţei, în capitală, se sfâşie tot soiul de accidente genetice cu veleităţi de genii. În orice partid cu ifose au apărut valuri de fund care năzuiesc să măture fruntea. În PSD, Liviu Dragnea este contestat de foştii tovarăşi de drum şi reacţionează prin scutieri precum Codrin Ştefănescu, absolvent al şcolii lui Vadim şi fost coleg cu Lia Olguţa Vasilescu, ca s-o blocheze pe Gabriela Firea, Primarul General al Capitalei. Şi prin cine? Tocmai prin consilierii generali din partid! Tactica aiurea alimentează un scandal parcă fără de sfârşit atâta timp cât pâinea şi cuţitul funcţiilor, bănuţilor şi, deci, al bunăstării, rămâne în mâna lui Liviu Dragnea, înghesuit de procese şi ameninţat de tot soiul de sentinţe. Asta e momeala cu care-i ţine aproape liderul pe cei ce vor să-i ia locul! ALDE Tăriceanu este şi el destul de înghesuit de cei ce l-ar balasta urgent pe uncheaş, dar încă mai aşteaptă să-i păcălească pe pesedişti şi să-l ungă cu mirul unei candidaturi la preşedinţia ţării din partea coaliţiei de guvernare. S-ar profita astfel de lipsa unuia credibil din partea PSD, care - evident! - îşi doreşte cu ardoare să rămână nr. 1 în Palatul Victoria, la guvernare, nu să inventeze alt Ion Iliescu în nădragi sau în camizol, care să huzurească 5 ani la Palatul Cotroceni. La PNL bate vântul a pustiu de ani de când s-a dat la o parte Crin Antonescu şi formaţiunea politică istorică a Brătienilor a încăput pe mâna Alinei Gorghiu, a Ralucăi Turcan ori - mai nou - a lui Ludovic Orban, cel care a reuşit să-i nemulţumească pe destui colegi, care-l aşteptau ca pe un Mesia şi s-au trezit în plin coşmar. Acolo e curată berbeceală, criză de valori dovedită de lipsa unui candidat viabil la preşedinţie şi de incertitudinea că revenirea lui Crin ar putea însemna mai mult decât o behăială ceva mai melodioasă şi mai coerentă. Simpatia multor concetăţeni mai puţin instruiţi pare să se ducă în aceste împrejurări către USR, care - fie vorba între noi - bâjbâie în căutarea unui drum propriu. Dar, care neavând oameni de vreo doftă, le nimeresc tot pe cele bătute şi insistă să le vândă naivilor drept descoperiri ale inexistentelor genii proprii. În acest timp, Traian Băsescu şi Victor Ponta stau la pândă ca nişte băieţi deştepţi ce cunosc destul de bine tehnicile mafiote de manipulare şi îşi aşteaptă momentul potrivit pentru a da lovitura prin care să rămână în luminile rampei, recuperând nemulţumiţii altora şi polarizând energiile lor în scop propriu.
Apropierea alegerilor europarlamentare şi prezidenţiale de anul viitor e curată mană cerească pentru bonzii sociologiei şi sondajelor de opinie diversioniste menite să adâncească pe cât posibil confuzia în minţile oamenilor cinstiţi şi disperaţi că drumurile vieţilor proprii rămân pline de hârtoape şi mizerii. Aşa s-a ajuns la chestii de-a dreptul jenante, în care la preşedinţie s-au promovat personaje ca Dacian Cioloş zis "premierul zero" ori chiar ca ministrul Justiţiei, Tudorel Toader. Cu care se luptă din greu titularul postului, Klaus Iohannis, cerându-i demisia după recentele decizii anunţate pe legile specifice, dar care - probabil - va avea acelaşi succes cu cel înregistrat în cazul premierului Viorica Dăncilă. "Onkle" Werner dă semne că s-a specializat în probleme de Drept, se pronunţă pe legi, dă verdicte fără să-i pese de separaţia puterilor în stat şi-l ţine pe Ludovic Orban pregătit să mai dea o dată cu mucii în fasole, dacă tot l-a nominalizat candidat al PNL la preşedinţia României, deşi nu i-o ceruse. Recent, Iohannis trebuia să reprezinte ţara pe la o reuniune a UE, dar a preferat-o s-o "ardă" cu Frau Carmen pe la Pompei, în Italia.
V-am prezentat câteva dovezi ale marii brambureli în care se complace clasa noastră politică dominată de analfabeţi funcţionali, care şi-au tras nişte consilieri de două prune la toate nivelurile. Dacă l-ar fi citit fugar măcar pe Machiavelli, cei ce n-aveau minţi de curci bete ar fi reţinut poate că valoarea unui principe creşte proporţional cu aceea cumulată a sfetnicilor săi. Dar cum ei citesc doar sondajele pe care le plătesc şi explicaţiile celor ce le încasează bănişorii, ceea ce se întâmplă este mai mult decât explicabil, chiar dacă nu se potriveşte cu diversiunile aruncate pe la televiziuni de aşa-zişii analişti pe care mulţi cetăţeni lucizi îi asimilează escrocilor de cea mai joasă speţă.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
