Editorial LA ŢINTĂ - Ce-au avut şi ce-au pierdut?...
Probabil că astea sunt dilemele care-i frământă pe liberalii care au lansat o nouă moţiune de cenzură la adresa Guvernului Dăncilă. Fără să fii cine ştie ce expert în politică - lucru aproape imposibil în cea dâmboviţeană, care e mâloasă azi unde ieri era limpede şi viceversa - momentul a fost ales cât se poate de nefericit. În preajma Sărbătorilor de Iarnă, puţini sunt cei atraşi de asemenea aventuri. Împărţirea banilor din bugetul pe anul viitor poate fi însă o miză care ar putea interesa... Spiritele raţionale, inclusiv din rândul peneliştilor, dar nu de la nivel central, unde totul se vede roz-bombon, nu ignoră faptul că sintagma opoziţia-unită este o aberaţie la ora actuală. Am avut ocazia să observ cât de siderat a părut a fi Adrian Miuţescu în momentul în care i-a văzut pe cei de la USR cum se înghesuiau în Parlament în jurul premierului Viorica Dăncilă, ca să-şi depună omagiile ca nişte vasali credincioşi. Asta ca să nu mai spunem că fusese informat când discutase recent la Helsinki cu reprezentanţi ai politicii de nivel european din alte ţări ale Uniunii despre jocurile neortodoxe pe care le-ar face useriştii şi cioloşiştii cu oamenii preşedintelui francez Macron. Cu priceperea politicianului versat, a înţeles că nu prea erau şanse să spere nici la răsturnarea guvernului doamnei în aceste condiţii, dar nici la loialitate din partea unora care aşteaptă clipa potrivită pentru plasarea cuţitului în spate. Şi cum din tabăra puterii se făcuseră deja auzite ironii de genul exprimării îndoielilor că numărul de voturi pentru adoptarea moţiunii de cenzură va fi joi egal cu cel al semnăturilor de susţinere a documentului, este uşor de bănuit că în mod logic vom avea de-a face din nou cu o "morţiune". Vorba ceea: "Ce contează, Jan boxează!" Mai direct spus, "minţile luminate" de pe Everestul liberalilor români se vor putea felicita că n-au lăsat să treacă vreo sesiune fără să semnalizeze că partidul există. Din păcate, dincolo de a juca după reguli, în sensul de a epuiza toate căile democratice ale luptei politice, câştigul va fi minim. Iar pierderile - deocamdată la nivel de imagine - vor fi greu de suportat la numărarea voturilor după viitoarele alegeri. Faptul că actualii lideri expun partidul Brătienilor riscului de a deveni unul de fabulă este de neiertat, cel puţin pentru unul ca mine, care mai am un pic habar de istorie. Şi poate că şi pentru alţii, care nu înţeleg cum de s-a ajuns în situaţia în care în rândurile sale nu se mai găsesc candidaţi capabili să fie luaţi în serios pentru cea mai înaltă funcţie din fruntea statului român. Asta dacă nu cumva vor conta decisiv în economia voturilor la moţiunea de cenzură condiţiile meteorologice care au blocat ţara sub nămeţi, în timp ce autorităţile administrativ teritoriale par încă o dată incapabile să-şi facă datoria aşa cum aşteaptă cetăţenii, ce nu uită cum sunt plătiţi angajaţii din acest sector, care se înscriu printre privilegiaţii actualei guvernări.
Diluarea valorică a rândurilor liberalilor şi prin infiltrarea oamenilor din cadrul serviciilor "ascunse", cu rădăcini adânci în trecutul comunist, a condus spre situaţia bizară de a se apela la Klaus Iohannis pentru că - se susţine sus şi tare - liberalii n-aveau unul mai bun! Ocupantul Palatului Cotroceni s-a îndepărtat destul de mult de simpatia celor care merg în mod obişnuit la vot. Şi nu este vorba despre cei care ar opta pentru liberali, mai ales după ce în 2016, acelaşi Iohannis băgase partidul într-o epocă de matriarhat, care pare să revină acum, de parcă dezastrul acelor alegeri ar fi fost uitat. Fostul primar sibian dă semne că nu are anvergura omului de stat necesar ţării în aceste momente. Fără a intra în amănunte, să notăm că, zilele acestea, Liviu Dragnea le-a cerut public deputaţilor Mircea Drăghici şi Florin Iordache să apeleze la sprijinul ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, pentru a depune după sărbători o plângere penală pentru înaltă trădare împotriva preşedintelui Iohannis. Motivul principal ce s-ar cere invocat ar fi declaraţiile sale de genul "România nu este pregătită să preia preşedinţia la Uniunea Europeană" care, spune liderul social-democrat, ar săpa la temelia credibilităţii statului nostru în plan internaţional! Este, poate, un răspuns la o cerere asemănătoare formulată de Klaus Iohannis împotriva premierului Viorica Dăncilă. Rămâne de văzut cât impact electoral va avea acest pas, în cazul în care va fi făcut. Dar dacă actualul preşedinte nu-şi va prelungi mandatul la alegerile de anul viitor, va diminua - cu siguranţă - şansele liberalilor la alegerile parlamentare din 2020. Faptul că se va concluziona că s-au făcut greşeli atunci când s-a mizat la preşedinţie pe un cal politic mort nu va obloji prea mult rănile produse de o nouă înfrângere a PNL în faţa PSD. Care - se pare - că va avea candidat comun cu ALDE la preşedinţie, după cum a declarat recent Călin Popescu Tăriceanu, partenerul lui Liviu Dragnea. Rămâne de văzut cine-şi va plânge de milă spre sfârşitul anului viitor, când vom cunoaşte persoana care se va instala pentru alţi 5 ani la Palatul Cotroceni şi cine va pune mâna pe piatră...
Dacă parcurgem în continuare spaţiul logic, este clar că PMP-ul lui Băsescu n-are niciun interes să-i facă jocurile lui Iohannis, ca să câştige Cioloş. Şi cum în iluzoria ecuaţie a puterii rezultată dintr-un succes al opoziţiei franjurite ar avea un rol secundar, neica Traian îşi permite să facă demonstraţii de luciditate politică, punându-i în umbră pe toţi ceilalţi "gurişti" din Parlament. Victor Ponta este interesat strict de răsturnarea lui Liviu Dragnea din fruntea PSD. El este lăsat să spere că ar putea să-i ia locul prin dracu' ştie ce minune a cine ştie cărui dumnezeu politic. Este, dacă vreţi, ceva de genul calificării selecţionatei României în semifinalele Campionatului European din Franţa, după ce a pierdut două meciuri din totalul de trei în Grupa Principală!... Deci, Ponta nu poate fi interesat să slăbească prea mult partidul celor trei trandafiri, căci la ce bun chinul dacă nu şi-ar putea depăşi statutul de şef politic second-hand?... Şi-atunci, concluziile se impun de la sine! Pentru că dacă luăm în calcul posibilitatea ca UDMR să contribuie la dărâmarea guvernului actual, vorbim prostii! Asta pentru că moţiunea i-a pus la îndemână instrumentul de şantaj politic cel mai potrivit cu putinţă pentru a obţine nişte avantaje conform strategiei lor de destructurare a statului naţional unitar român. Coaliţia de guvernare PSD+ALDE probabil că este slăbită după dezertarea unor parlamentari şi, teoretic, ar putea fi mai uşor convinsă să repete compromisurile cu UDMR. Sau, poate - cine ştie? - chiar aştepta o astfel de scuză, ca să facă ceea ce era hotărât mai de demult şi nu exista încă ocazia de a face ceea ce n-ar fi trebuit să fie făcut în mod normal. În aceste condiţii, a te întreba cine pe cine păcăleşte sună ca dracu' - vorba unui clasic în viaţă care se dă tot liberal, dar care are profil de fante de mahala. Este acea licheluţă liber-schimbistă, fantomă a trecutului în care soarele răsărea printre crenelurile Kremlinului, palatul în care domnea ţarul roşu, Stalin şi zidurile Lubiankăi, sinistra puşcărie de unde îngrozeau lumea slugile sale din croite pe tipar de Dzerjinski, Iagoda ori Beria...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
