Editorial LA ŢINTĂ - Opoziţia internă
Cam asta e marea problemă a partidelor noastre. În preajma unor alegeri apar cam la toate nivelurile fricţiuni între membri. Şi asta pentru că unii se cred nedreptăţiţi şi îşi tem poziţiile pe viitoarele liste electorale. Şi ceea ce era în primă fază urticarie devine eczemă şi ameninţă ca în timp să cuprindă întreg organismul ca o molimă. Fenomenul nu este specific numai perdanţilor. Iar exemplul cel mai bun este cel dat de PSD. În 2016 a câştigat alegerile parlamentare cu un scor care a indus un sentiment de triumf în rândul membrilor de la toate nivelurile. Numai că s-a dovedit că şi o astfel de victorie este greu de gestionat de liderul suprem Liviu Dragnea. Mai întâi datorită faptului că într-un partid de asemenea dimensiuni, şi ambiţiile personale sunt pe măsură. Apoi pentru că dumnealui avea nişte probleme cu dosarele, pentru care era bubuit cu regularitate matematică de către preşedintele ţării, care-şi dorea guvernul său şi poza în paladinul luptei anticorupţie. Exemplul lui Klaus Iohannis a fost preluat de către Ludovic Orban, care a lansat PNL într-o cursă a moţiunilor antiguvernamentale picate de fiecare dată chiar înainte de a fi dezbătute în Parlamentul României. Stilul autoritar al liderilor a favorizat apariţia fenomenelor de frondă internă, prin care li s-a contestat prezenţa la cârma partidelor. De astfel de situaţii n-au fost scutiţi vreunul dintre conducătorii partidelor care contau în viaţa publică, fie că s-au numit Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu sau Ludovic Orban. Asta ca să nu mai vorbim despre Nicuşor Dan, care a fost deja debarcat de la conducerea USR. Ceilalţi încă rezistă...
Dar ceea ce se întâmplă la nivel naţional se reflectă şi în teritoriu, chiar dacă la scară mai mică. Cine crede că în PSD Argeş totul este roz-bombon, este naiv. Cât despre PNL, este clar că nu mai pomeneşte cineva dintre observatorii lucizi despre o coabitare paşnică între preşedintele Adrian Miuţescu şi cei ce se vor a fi recunoscuţi drept "greii" partidului, mai ales după ce transfugul Iani Popa s-a teleportat la ALDE, iar organizaţia din Piteşti a fost desfiinţată pentru activitate necorespunzătoare. Formula este, desigur, una elegantă, diplomatică, menită să ascundă profunzimea tumorii interne. Care se poate bănui din modul în care se manifestă unii dintre membrii de frunte ai PNL, ce nu mai ascultă indicaţiile lui Miuţescu şi-i sapă temelia autorităţii, convinşi că nu are curajul de a-i da pur şi simplu afară. Şi asta pentru că liberalii duc lipsă de valori autentice şi nu au curajul să se despartă de "ciorile vopsite", ca să nu rămână cu rândurile rărite! Miuţescu şi cei care-i sunt alături trebuie să priceapă înţelepciunea proverbului oriental potrivit căruia "decât şacal prieten, mai bine tigru duşman!". Iar îngăduinţa cu care-i tratează, de dragul trecutului sau din alte considerente păguboase până la urmă, pe cei ce au dovedit că sunt dispuşi să pactizeze cu cei ce i-au tăvălit în mizerii, este total neproductivă. Pe de altă parte, ceea ce nu înţeleg unii dintre opozanţii săi este faptul că dacă li s-au făcut promisiuni tentante din partea reprezentanţilor altor partide, nu înseamnă că se vor şi materializa. Pentru că un transfug sau un trădător - ca să-i spunem pe nume - nu va fi primit undeva ca un erou! Şi asta o ştiu chiar şi cei orbiţi de uri personale. Iar eu o pot spune cu tărie, deoarece am dovedit-o de multe ori şi aş putea da o căruţă de exemple. Deocamdată mă abţin, dar n-o voi face la nesfârşit...
Dac-ar fi să analizăm situaţia partidelor pe plan local, este clar că se încearcă să se pună batista pe ţambal mai peste tot. La PSD, primarul Constantin Panţurescu îi lasă pe toţi colegii cu pretenţii să se manifeste, ştiind că la o adică are la dispoziţie arma teribilă a plasării acestora pe viitoarele liste pentru alegerile de anul viitor. Bun organizator, are şi răbdarea de a-i suporta pe cei care mai sar calul, deşi îi mai şi admonestează public din când în când, ca să nu uite cine este şeful. Dar scandalurile pe faţă au fost evitate cu mare grijă, astfel că nu s-au repetat poveştile de la nivel central, unde Liviu Dragnea nu prea are linişte. O atitudine şi mai diplomatică afişează liderul liberal, Cristian Mitrofan. Care ştie cam tot ce mişcă printre colegi şi se pricepe de minune să-i aducă alături de el pe cei pe care va conta în viitor. Şi, la nevoie, se pricepe şi să taie în carne vie! La ALDE nu prea se ştie cine este liderul, astfel că formaţiunea care este parte a puterii locale trăieşte prin cei doi consilieri. Acolo nu se prea poate vorbi despre cine ştie ce opoziţie internă, căci atât Gheorghe Molea, cât şi Emelian Oreviceanu vorbesc limba pesedistă în consiliu şi nu au ambiţia de a o lua unul în faţa celuilalt. Bogdan Alexandru Dabija, de la UNPR, poate fi numit "omul-partid", căci rămâne - cel puţin la ora actuală - omul forte al formaţiunii sale în Curtea de Argeş şi pentru alegerile locale din 2020. Cât despre cei trei consilieri locali de la PAM, formaţiune politică dispărută în ultima vreme, e clar că vor trebui să-şi găsească, dacă nu şi-au identificat deja partidele pe listele cărora vor candida. Teama unora că în viitorul legislativ municipal va intra şi USR, nu pare, deocamdată, justificată. Dar rămâne de văzut ce ne va rezerva viitorul, care poate fi plin de surprize având în vedere frământările interne ascunse...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
