Editorial LA ŢINTĂ - Toboşarul Boc
Primarul din Cluj a fost şef de galerie la Ostrava. Şi l-a văzut o lume întreagă. Unii l-au admirat, alţii l-au înjurat. A fost, bineînţeles, şi o categorie de oameni pentru care faptul n-a contat. Emil Boc a însoţit echipa de FedCup a României în Cehia. Acolo a bătut toba ca Manolo, pe vremuri, la Valencia. Oricum, cei circa 300 fani români au ţinut piept miilor de cehi în weekend-ul trecut. Şi le-au dat aripi fetelor noastre. Deci, dacă judecăm corect, ar trebui să recunoaştem meritele galeriei venite din ţară. Al cărui şef, potrivit mijloacelor mass-media, a fost Emil Boc. Iar tipul a fost lăudat fără rezerve fie din convingere, fie la ordin. Eu, ca trăitor în lumea reală, fără prea multe obligaţii de partid sau de altă natură, îmi permit să am propriile păreri. Şi deşi nu sunt nici comandat, nici cenzurat decât de propria-mi judecată, recunosc că în această privinţă m-am regăsit în postura cadiului din poveştile arabe care dădea dreptate ambilor împricinaţi.
Am constatat - după cum spuneam - că unii l-au admirat pe Boc pentru curajul de a renunţa la ţoalele de demnitar pentru cele de fan. Habar n-am dacă a făcut antrenamente, dar trebuie să recunosc că la tobă a fost mai tare decât la Palatul Victoria. Acolo a dat de cele mai multe ori impresia că era ventrilocul lui Băsescu. Cei mai mulţi dintre prietenii mei care au trecut în ultimii ani prin Cluj s-au declarat impresionaţi de ceea ce au văzut acolo. Oraşul cu rădăcini în antichitatea daco-romană, vechiul Napoca, arată ca unul european, cu o administraţie publică locală funcţională, integrată într-un sistem greu de gripat. Localnicii sunt mulţumiţi şi i-au răsplătit meritele lui Emil Boc realegându-l primar de fiecare dată după ce a terminat cu aventura de la Bucureşti. Ăsta este adevărul incontestabil probat de faptul că "micul om mare" este departe de prezenţa fizică a idolului de ultimă oră al româncelor, actorul italian Gabriel Garko sau de cel din alte vremuri, compatriotul Florin Piersic. Deci, i s-au preţuit calităţile de gospodar care ştie ce trebuie să facă şi face ceea ce trebuie, întocmai şi la timp pentru concitadini. Faptul mi se pare extraordinar într-o ţară în care cineva care performează în slujba comunităţii nu este pus la index de către adversarii politici sau la zid şi executat de către procurorii DNA!... Şi pentru că nu e robot - susţin fanii lui - are dreptul la momente de recreaţie, de vacanţă. Aşa că, neavând încă buget local la primărie, a plecat la Ostrava folosind resursele financiare proprii, ca să-şi satisfacă un hobby. Emil Boc nu şi-a luat nevasta sau amanta ca s-o distreze prin cine ştie ce destinaţii exotice, ci a mers cu fetele din selecţionata de tenis căreia îi găzduieşte meciurile de acasă, din FedCup. S-a comportat anormal de firesc pentru o ţară în care normalitatea este tot mai greu de definit. Să recunoaştem, deci, că Emil Boc a rămas un om ca oricare dintre noi cei ce ne-am fi dorit să fim alături de echipa de FedCup pentru a o susţine, dar din motive obiective nu ne-am permis s-o facem!
Alţii, dimpotrivă consideră că prestaţia lui Emil Boc ca membru de galerie şi toboşar-şef ar fi fost penibilă. Argumentul beton ar fi acela că dacă ai fost dumnezeu - chiar temporar - în Palatul Victoria, nu poţi să te mai comporţi ca un înger decăzut! Snobii care citează prost sau nu înţeleg formula "Noblesse oblige" consideră degradantă postura în care s-a pus, căutând să-l imite pe Gigi Corsicanul. Cică nu dă bine la C.V. să apari - după ce ai cântat în orchestra Filarmonicii - într-o formaţie de mariachis care intonează în aplauzele publicului pe strune de chitară şi vioară şi în note sfâşietoare de instrumente plebee de genul trompetelor "Paloma blanca" sau "El Condor Pasa". Cei ce interpretează partitura asta a înaltelor demnităţi se jură că nu şi-l pot închipui pe John Major ori pe Adrian Năstase bătând la tobă în locul lui Emil Boc!
Nu este mai puţin adevărat nici că sunt destul de numeroşi şi cei care spun că decât să-l vadă pe Klaus Iohannis încurcând borcanele în politica şi administraţia de foarte înalt nivel atât în general, cât şi în particular, enervându-i pe românii care vor doar linişte, bunăstare şi pace, ar prefera să-l ştie undeva în mijlocul galeriei, nu printre protestatarii pe care-i încurajează să facă ei legea, din stradă. Oamenii de genul ăsta şi-ar dori să-l vadă pe şeful statului lângă Emil Boc la semifinala pe care echipa de FedCup o va juca în Franţa, în luna aprilie. Asta pentru că se presupune că va fi destul de cald pentru ca neamţul să-şi mai arunce paltonul pe capota automobilului, şocând o lume. Dar n-ar vrea în ruptul capului ca primarul din Cluj să-i cedeze toba, deoarece sunt convinşi că la viteza de reacţie pe care o are Iohannis, sunetul acesteia ar fi mai degrabă unul de înmormântare, decât unul mobilizator. Cei mai mulţi îşi doresc să nu-l mai vadă afişând aroganţa aceea teutonică inflexibilă de parcă ar fi înghiţit un par şi l-ar vrea coborât cu picioarele pe pământ alături de cei cărora le-a tras o ţeapă monumentală în 2014. În urma acesteia s-a trezit a fi primul dintre români, cel mai mare navetist între Bucureşti şi Sibiu dintre preşedinţii pe care i-am avut după 1990!
Având în vedere postura delicată în care mă aflu, mărturisită de la bun început, am să mă abţin deocamdată să mă pronunţ în favoarea vreuneia dintre părţi. Dar nu uit ce-mi spunea bietul tata - Dumnezeu să-l odihnească! - într-un moment de slăbiciune în care şi-a permis să lase jos garda, după ce trăise o viaţă sub teroarea insuflată de băieţii cu ochi albaştri de la "Secu": "Măi băiete, în lumea asta în care trăim, sunt foarte mulţi cei ce bat toba aiurea. Dacă nu putem să le punem pumnul în gură, trebuie să-i suportăm. Şi să aşteptăm cu răbdare să apară artiştii care să se priceapă să cânte la tobă!..." Şi, apropo de asta: la Ostrava, Simona Halep a cântat la tobă şi la rachetă şi a fost imitată cu talentul de rigoare de Monica Niculescu şi de Irina Begu. Asta în vreme ce Mihaela Buzărnescu n-a fost în stare nici măcar să bată convingător toba! Ea a pierdut ambele meciuri, dar a declarat cu o convingere care demonstrează că şi-a pierdut simţul realităţii că joacă din ce în ce mai bine (!?!...). Personal mi-aş dori ca ea să fie scutită în viitor de asemenea gafe, tot aşa cum unii n-ar vrea ca toba lui Emil Boc să ajungă vreodată în braţele lui Klaus Iohannis...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
