Editorial LA ŢINTĂ - Subiecte de presă
Lipsa de inspiraţie şi, de ce să n-o spunem, carenţele în educaţia unora dintre cei ce se laudă că fac presă de nivel înalt, ne confruntă cu situaţii cel puţin caraghioase. În care ştiri de can-can apar a fi de interes naţional, căci se strecoară printre cele politice, economice sau sportive. Bunăoară, suntem bombardaţi cu vestea despre nenorocirea care era s-o lovească pe Andreea Bălan în timpul naşterii, atunci când i s-a oprit inima. Poate că în acel timp treceau hotarul vieţii cine ştie câte alte femei sau bărbaţi ceva mai lipsiţi de noroc. Dar care în ochii producătorilor de emisiuni TV n-aveau valoarea dată de notorietatea pe care i-au conferit-o tot ei solistei. Altă mare ştire era aceea că Andreea Marin şi-a găsit alt iubit şi, odată cu el, liniştea sufletească. Pentru cât timp, la cât de neliniştită s-a dovedit a fi această fiică a fascinantei Moldove, e greu de spus... Mai rămâne acum să aflăm că Mihaela Rădulescu sau Oana Zăvoranu şi-a pierdut una o unghie şi alta rujul ori că Andreea Tonciu şi-a tras un doctorat în fizică atomică, ca să crape de ciudă toate neglijatele de televiziuni ce se vor a fi şi ele remarcate de un anume Guţă sau mai ştiu eu de ce alt manelist dispus să le tuneze!..
Ca şi cum curvăsăria politică de toate zilele nu ne-ar fi fost de ajuns, marii oameni de presă scot pe bandă rulantă în evidenţă tot soiul de beizadele de bani gata, de prinţi de mahalale, de matracuci şi alte prăpădenii care au cu ce-şi plăti statuile de fum create ca să ajungă şi ei prin cine ştie ce parlament sau aşezăminte europene situate parcă mult sub staborurile tradiţionale ale unei anumite etnii balcanice. Spun asta deoarece acolo, la acei compatrioţi ceva mai marginalizaţi de societate, se respectă nişte datini şi nişte reguli care n-au nevoie să fie rescrise şi modificate de fiecare dată când se schimbă bulibaşa. Aşa că nu îndrăzneşte cineva să le dea la spate când are interesul, aşa cum s-a întâmplat cu cazul alegerii procurorului care să conducă Parchetul European. Una dintre condiţiile de bază pentru ocuparea funcţiei de către candidat era să deţină cel mai înalt grad profesional cunoscut în ţara de unde provenea. Ceea ce nu era cazul cu Laura Codruţa Kovesi, care era undeva pe la "baza fundamentului" - vorba marxistului. Dar care dispunea de sprijinul europarlamentarului Monica Macovei, un soi de guru al justiţiei băsesciene şi, mai nou, al celei europene. Dumneaei a reuşit s-o plaseze pe protejata sa, Codruţa, în pole position pentru ocuparea râvnitei funcţii, după ce a maltratat justiţia românescă într-un mod care aminteşte de cel din epoca stalinistă - dacă e să judecăm lucrurile prin prisma protocoalelor declarate ilegale încheiate de DNA cu serviciile secrete şi cu alte entităţi statale, denunţate, dar nu condamnate.
La drept vorbind este o chestiune de gust dacă europenii şi unii dintre compatrioţi văd în cele două reprezentante ale sexului frumos întruchiparea fascinantului etern mister feminin. Nu este ceva de condamnat, aşa cum nu este nici "orbirea" de care dau dovadă cei ce nu văd lucrurile tot aşa în ceea ce le priveşte pe doamnele Monica şi Laura Codruţa. Şi îşi permit să sară peste cal, cum fac unii procurori care au finalizat şi al doilea dosar penal pe numele fostei şefe a Parchetului General şi a DNA. Nu ştiu şi nici nu mă interesează dacă dumneaei este o victimă a celor pe care i-a terorizat atunci când era pe cai mari. Dar nici nu voi accepta ideea vendetei mafiote nici măcar în ceea ce o priveşte! Asta nu mă va opri să condamn în forul intim pe toţi cei care mint cu neruşinare şi sfidează realitatea, încercând să-mi bage pe gât versiunile care-i avantajează.
N-am să dau pe faţă bănuielile pe care le am, deoarece nu posed dovezile probatorii necesare. Şi ca un spectator la circoteca naţională care ne face să ne scârbim de viaţă, uneori mai răbufnesc şi eu. Personal mi-aş dori să văd cât mai puţine subiecte de can-can colportate de mijloacele mass-media servite de destui impostori agramaţi şi bârfitori de ocazie. Aceştia habar n-au ce subiecte de presă i-ar interesa pe oamenii de rând ce-i urmăresc fie şi pentru a avea pe cine să dea vina pentru starea nenorocită în care au ajuns şi de a-i înjura cu năduf pe toţi şi pe toate. Disperaţii aşteaptă să li se spună cum să iasă din starea de frică faţă de ziua de mâine, în care nu văd ceva bun pentru ei şi pentru familiile lor. Şi atunci, cum cred mogulii presei dâmboviţene că lumea va privi cu interes sau cu îngăduinţă la muieruştile şi peştii lor ori la tot soiul de extravaganţe care nu dau de mâncare sau de băut cuiva?... Oricât ar părea de degradantă, asta este realitatea în care ne-au adus cei din pretenţioasa şi aroganta clasă a trântorilor politici. Ăştia umplu zi după zi şi noapte după noapte ecranele televizoarelor cu burţile şi fumurile lor de îmbuibaţi semidocţi, care fac mai mult rău celor care i-au trimis să le procure imagine. Şi asta pentru că omul de rând, tratat de prost de către haimanalele ce trec dintr-un partid în altul în veşnică vânătoare de ciolan, are un simţ aparte prin care detectează fără greş şarlele ticăloşite în rele din modul în care se prezintă, se uită ascunzându-şi ochii, vorbesc ori respiră aerul acela fetid de puşlamale. Cei care au urechi de auzit şi minte ca să înţeleagă, ar cam fi cazul să ia măsurile de urgenţă ce se impun şi să scape de balastul nonvalorilor. Altfel, va fi de rău, căci mai devreme sau mai târziu, nu va mai ţine nici manipularea prin presă!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
