Editorial LA ŢINTĂ - Zvonistica rămâne diversiunea politică de toate zilele!
Ne place sau nu, acesta este adevărul. În mai toate comunităţile umane din lume, bârfa a fost şi rămâne parte din viaţa cotidiană. Colportorii, dar şi cei care nu pot trăi altfel sunt în stare să se jure că, în lipsa ei, lumea ar fi mai tristă. Românii, mai mult decât alţii, ca unii care au simţul umorului de toate culorile extrem de dezvoltat şi impregnat în amprenta genetică, nu au cum s-o respingă. În funcţie de educaţie, o acceptă fie ca pe ceva indispensabil, fie ca pe un rău necesar. Majoritatea susţin că nu există fum fără foc şi că, oricum am lua-o, ceva-ceva tot trebuie să fie adevărat în ceea ce se spune. Şi atunci cum să nu crezi o minciunică?... Care, cu cât este mai gogonată, cu cât poate indigna mai mult, cu atât devine mai credibilă!
Bunăoară, mi-aduc aminte de o întâmplare petrecută acum câteva decenii în familia unor prieteni. Bărbatul - să-i zicem Gheorghe, că tot îl sărbătorim pe patronul său spiritual în luna asta - era mare vânător de fuste. Şi una dintre fostele lui partenere pe care o părăsise a vrut să se răzbune. Şi ce credeţi c-a făcut?... S-a dus pur şi simplu la uşa apartamentului său, când ştia c-o s-o găsească acasă singură pe soţie. (Nu spun cine, ca să nu-i dau de gol!...) Şi când i s-a deschis uşa, i-a cerut aceleia s-o primească în casă pentru o scurtă discuţie, ca să nu aibă cine ştie ce martori pe scara blocului. Tovarăşa - căci aşa se spunea atunci, a ţinut să se comporte ca o mare doamnă şi a invitat-o în casă, ca să discute la o cafea. Care, de fapt, era un banal nechezol, adică un amestec pe bază de năut, că în vremurile acelea puteai face rost de cafea adevărată doar pe sub mână, de la şmecheri, de la doctori ori de la cei ce deţineau alte funcţii de care aveai nevoie şi trebuia să le cumperi cu ceva plocoane bunăvoinţa. Mai direct spus, pe care trebuia să-i mituieşti!... Aşadar, gazda, la o cafea, a aflat că vizitatoarea o cunoştea foarte bine. Uluită, deoarece ea n-avea habar cine era, şi-a dat pe faţă neştiinţa cu toată buna credinţă de care era capabilă. Şi a aflat că o ştia de la soţul ei drag!... Vă puteţi închipui în ce situaţie s-a aflat când a auzit precizarea că era amanta lui Gigel. Mai mult, a rămas fără cuvinte când a auzit că intrusa îi cerea sprijinul pentru a scăpa de un copil nedorit pe care i-l lăsase amintire amantul ce-o părăsise. "Ştiu că vă aveţi bine cu medicul ginecolog Cutare, care a mai ajutat nişte nefericite ca mine, şi cum eu n-am suma necesară, iar Gicuţă nu vrea să mă ajute, vă rog s-o faceţi dvs., ca să nu fiu silită să-l dau în judecată pentru paternitate şi să-l silesc să plătească pensia alimentară legală!..." După câteva momente de uluială, soţia înşelată, aflată în pragul apoplexiei, a invitat-o pe tupeistă să-i părăsească apartamentul, ameninţând că altfel avea să devină violentă. N-a îndrăznit să apeleze la argumentele forţei, pentru că amanta părea mai bine dotată fizic. Ameninţarea şi-a făcut însă efectul... Ca să n-o mai lungim, când a venit Gheorghe acasă, nevastă-sa era pornită rău de tot şi l-a luat în pene de cum a intrat în casă. Tipul însă i-a râs în nas şi i-a arătat calendarul din perete, care afişa ziua de 1 Aprilie. Şi i-a amintit că-i trăseseră cu un an înainte o păcăleală amicului lor poreclit Ham-Ham, un soi de lătrău de a cărei limbă otrăvită se temeau şi persoanele cu educaţie de precupeţe. "Derbedeul ăsta cred că mi-a făcut-o!...", a concluzionat bărbatul cu o siguranţă care a băgat-o-n ceaţă pe soţie. V-ar mira să vă spun că nici acum nu ştie biata de ea care a fost adevărul?...
Revenind la tema noastră, am constatat recent că zvonistica sau mica bârfă - dacă preferaţi - se poartă cu mare succes şi în politica din urbea Basarabilor. La o discuţie într-un cerc mai larg în care se aflau politicieni de toate culorile, cineva a lansat câteva petarde cu pretenţie de bombe. Una era aceea că poziţia liderului liberalilor argeşeni, fostul deputat Adrian Miuţescu, ar fi destul de fragilă. Astfel că, în cazul în care organizaţia sa nu va avea rezultatele scontate la alegerile europarlamentare, urmează să-şi piardă încă o dată postul de conducere, căci va fi atacat de toţi cei pe care i-a nemulţumit şi la care atitudinea sa împăciuitoare n-a ţinut. Surpriza vine de la cel dat ca sigur înlocuitor, care este fostul primar pesedist al municipiului, Ninel Diaconu, cel care-şi pierduse postul după alegerile din 2016 deoarece candidase din partea PAM. Atunci când am auzit aşa ceva, am avut şi eu un moment de ezitare. Şi asta pentru că eram convins că dumnealui i se acrise de politică, dovadă faptul că-şi cedase locul în legislativul municipal. Dar apoi mi-am amintit că îmi mărturisise, cu câţiva ani buni înainte de a ajunge "voievod de Curtea de Argeş", că pe linie genealogică s-ar trage din Brătieni. Deci, ar avea pedigree-ul liberal necesar pentru revitalizarea carierei politice. Dar apoi m-am gândit că la fel de bine şi Adrian Miuţescu ar putea revendica o descendenţă din Mihai Viteazul. Şi asta la fel de bine ca şi Ioan Ghiţă, care-şi trage rădăcinile tot de dincolo de Olt. Şi care obişnuia să le spună cândva cunoscuţilor că era rudă cu mai toţi cei ce însemnau ceva pe-acolo, fie Dumitru Dragomir, fie Dinel Staicu. Iar fostul coleg liberal Cristian Mitrofan ar putea confirma - dac-ar vrea - acest adevăr... Probabil că mai nou, directorul Ioan Ghiţă şi-ar putea găsi o filiaţie comună şi cu Lia Olguţa Vasilescu, pentru că în lumea noastră n-ar trebui să ne mai mire ceva. Dar mi-e mai greu să cred că s-ar revendica a fi un coborâtor din stirpea marelui boier Pîrvu Craiovescu, câtă vreme l-ar repudia şi Pârvu Zugravul, după ce unele dintre marcajele sale pietonale de la Curtea de Argeş duc fix în şanţ!...
Alt zvon dă ca sigură candidatura fostului "general" de la AQUATERM, Ion Bolovan, la postul de primar al muncipiului Curtea de Argeş anul viitor, cap de listă la ALDE. Şi cei care susţineau varianta argumentau cu faptul că în ziua instalării Consiliului de Administraţie de la firma Consiliului Local, pe care o patronase din graţia primarilor Gheorghe Nicuţ şi Ninel Diaconu, se plimba înţolit ca un ginerică prin faţa primăriei, aşteptând să fie chemat ca să fie (re)instalat director general. Mărturisesc că varianta asta am luat-o ca pe o simplă răutate, deşi dumnealui adora să se prezinte cândva ca "un om periculos". Mai în serios am luat însă altă variantă de candidat ALDE, şi anume cea cu Mihai Stănciulescu, fostul poliţist, care n-a reuşit să dea lovitura la alegerile locale trecute. Şi asta în ciuda faptului că politicienii care discutau acele variante susţineau că, în ambele, ALDE risca să rămână pe dinafara legislativului municipal...
Concluzionând, în intervalul de timp care urmează s-ar putea să mai auzim o sumedenie de "bombe politice", ce urmăresc scopuri ştiute numai de cei ce le-au pregătit. Importantă pentru noi, simplii alegători, va fi păstrarea lucidităţii în stabilirea deciziei asupra oamenilor şi echipelor pe care le vom vota. Iar diversiunile să le tratăm ca pe nişte glumiţe bune sau proaste - după gust...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
