Editorial LA ŢINTĂ - Interesul general
Sunt perioade chiar şi în vremuri ca acestea, în care trăim, când interesele particulare sau de grupuri partinice cad pe locul doi. Sunt conştient că o afirmaţie de acest gen îmi poate aduce destule reproşuri, ca să nu spun chiar înjurături. La modul perfid sau naiv aş putea fi întrebat la modul caragialesc: "Amice, eşti idiot?..." Tocmai de aceea am să caut să mă explic. Prioritatea pentru comunităţile locale nu poate fi alta decât aprobarea bugetelor. Şi asta deoarece, după încheierea primului trimestru, ne cam aflăm în ilegalitate cu aprobarea cheltuielilor din cadrul administraţiilor publice locale. Cum s-a ajuns în situaţia ca nici măcar în luna aprilie să nu se ştie pe ce bani se poate miza pentru anul în curs, se cam ştie. Dar dacă vom căuta explicaţii, ele se vor bate cap în cap, în funcţie de interesele găştilor politice ce se cotonogesc pentru putere fără să respecte legea sau regulile de bun simţ. Aşa că n-are rost să ne chinuim minţile ca să înţelegem de ce s-a ajuns într-o asemenea situaţie. După ce bugetul naţional care trebuia adoptat înainte de sfârşitul anului trecut s-a născut în chinuri asistat de nişte mamoşi nepricepuţi sau rău intenţionaţi, acum trebuie ca totul să se desfăşoare cât mai pripit la nivel local. Şi asta deoarece nu mai e timp de pierdut! În aceste condiţii, cei chemaţi şi împuterniciţi prin votul nostru să-l adopte trebuie să se resemneze şi să înghită tot ce li se bagă pe gât pe modelul "rău cu rău, dar mai rău fără..."
Sigur că vor exista discuţii şi argumente şi de o parte şi de alta. Unii vor spune că bugetele propuse sunt mincinoase şi nu pot acoperi nici măcar funcţionarea până la sfârşitul anului. Alţii vor susţine că este OK şi că totul se va regla pe parcurs, prin rectificările ce vor apărea în a doua parte a anului. Asta ar presupune să se facă o mai bună colectare a veniturilor la bugetul centralizat al statului. Ceea ce rămâne un soi de Fata Morgana, câtă vreme sunt mari datornici istorici toleraţi până când nu se mai poate lua ceva de la ei. Sau cât timp nici măcar TVA-ul nu se achită decât în proporţii care pun sub semnul întrebării multe lucruri, dar mai ales justeţea salariilor acordate celor care au acest obiect al muncii. Şi astfel, majoritatea speranţelor se leagă de disciplina financiară, de corectitudinea mediului privat în achitarea obligaţiilor traduse prin taxe şi impozite. Şi, în ultimă instanţă, de marea masă a angajaţilor cu salarii minime pe economie. Aceşti oameni parcă dezmoşteniţi de soartă sunt executaţi fără milă în cazul în care întârzie cu îndeplinirea datoriilor cetăţeneşti. Situaţia se schimbă în cazul marilor contribuabili, care mai "uită" de asemenea fleşculeţe. Şi de-acum o pot face şi mai hotărât, după ce s-a renunţat la publicarea listelor nominale ale datornicilor, pentru că se considera că astfel li se afecta imaginea. Altfel spus, trebuie respectat drepturile şmecherilor de a păcăli statul! Şi, dacă vreţi exemple, puteţi să le găsiţi împrejurul dvs. în viaţa de toate zilele. Bunăoară eu cunosc o sumedenie de cazuri cu "învârtiţi" de acest gen care fie muncesc "la negru", beneficiind de ajutoare pentru încălzirea locuinţelor sau mai ştiu eu de ce alte facilităţi acordate de milostivul nostru stat chiar şi pentru cei ce se află în false situaţii de dizgraţie socială, fie nu-şi achită nici măcar întreţinerea sau mai ştiu eu ce alte datorii. Dar au, totuşi, câte două sau mai multe autoturisme în casă, pentru ei şi pentru copii!... Bineînţeles, acestea sunt cazuri de doi lei, dar existenţa lor permite şi protecţia acordată celor mari şi tari care-şi dau obolul prin cine ştie ce "puşculiţe" de partid.
Revenind la oile noastre, administraţiile publice locale au fost în mare parte blocate în această perioadă. Primarii care n-au avut relaţiile şi credibilitatea necesară sau cei cărora le-a lipsit curajul n-au îndrăznit să demareze lucrări pe "câr", la mica înţelegere cu constructorii care ar fi acceptat să le execute în schimbul promisiunilor că vor fi plătiţi când vor exista bani. Iar şefii administraţiilor publice locale care n-au avut temeritatea de a risca demararea lucrărilor în lipsa sursei financiare ferme nu pot fi acuzaţi prea mult, deoarece sunt destui cei penalizaţi sau chemaţi să dea cu subsemnatul pe la DNA sau la alte organisme de cercetare penală, trăind cu spectrul condamnărilor deasupra capetelor. Tocmai de aceea, aprobarea bugetelor rămâne prioritatea zero a perioadei. Şi asta chiar în condiţiile în care se pare că majoritatea acestora arată de parcă Postul Paştilor - financiar vorbind - s-ar prelungi până la Crăciun!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
