Editorial LA ŢINTĂ - 4 iulie
Pentru mulţi dintre noi este o zi ca oricare alta. Nu şi pentru aliaţii noştri din NATO, americanii. Ei sărbătoresc astăzi împlinirea a 243 ani de la Declaraţia de Independenţă a coloniei faţă de Regatul englez. Noi, argeşenii din localităţile de pe poalele munţilor din nordul judeţului, n-avem motive să îmbrăcăm straie festive şi să ne bucurăm. Şi asta pentru că nu suntem independenţi faţă de fiarele codrului care ne ameninţă vieţile şi agoniselile. Să petreacă politicienii noştri invitaţi la Ambasada SUA de la Bucureşti sau cine mai ştie pe unde!... Căci ei se complac în gesturi de slugărnicie faţă de toate ONG-urile care, chipurile, protejează animalele. Şi n-ar mişca un deget ca să le supere într-o ţară în care omul a devenit cantitate neglijabilă. Cu excepţia zilelor în care trebuie să voteze, ca să-i menţină în funcţii pe cei care n-au pic de consideraţie faţă de electorii aruncaţi pe ultima treaptă a societăţii. Toţi fac paradă de democraţie şi drepturile omului, însă - în fapt - scuipă pe ele!
Din punctul meu de vedere, acest 4 iulie nu se deosebeşte cu ceva faţă de cel de anul trecut sau de acum doi ani, dacă analizăm din perspectiva terorii exercitate de urşi asupra sătenilor şi chiar a orăşenilor români. Au fost cazuri de oameni ucişi sau mutilaţi de jivinele codrului, dar cui dintre cei ce ne vor cere din nou votul în toamnă şi anul viitor le-a păsat?... Apoi, dacă e pe-aşa, n-avem nevoie de parlamentari care nu sunt în stare să facă o lege care să ne protejeze pe noi, oamenii, de animalelel sălbatice.
Werner Klaus Iohanis tronează la Palatul Cotroceni ca un rege şi este preocupat doar de războiul lui cu PSD, ofticat fiind că n-a putut avea "guvernul lui". Aflat în perpetuă campanie electorală, nu visează acum decât un nou mandat de la votanţii fraieri. Cineva mă întreba de curând dacă pot să-i spun ce-a făcut dumnealui pentru poporul nostru. N-am putut să-i răspund argumentat după ce mi-a demonstrat că este un prefăcut în tot ceea ce face. Practic mi-a închis gura cu poveştile acelea cu casele sale. Şi mi-a turtit fesul definitiv când mi-a citat dintr-o cunoscută fabulă a lui Grigore Alexandrescu nemuritoarele versuri pline de înţelepciune: "Când mantia domnească este din piei de oaie,/ Atunci judecătorii fiţi siguri că despoaie!"
Am tăcut ca unul care nu-şi permite să dea sentinţe personale, substituindu-se judecătorilor ce taie şi spânzură, căci se consideră deasupra legii. Am aflat de curând că în Spania există un organism asemănător Consiliului Suprem al Magistraturii de la noi, care funcţionează după legi clare, şi nu după ureche. Membrii săi sunt obligaţi să-şi motiveze orice decizie, iar cine n-o face, zboară din post! La noi nu e aşa, pentru că suntem mai aplicaţi spre democraţie decât oricare alt popor din lume şi fraieri cât cuprinde, iertători - proşti de-a dreptul! Spun asta deoarece în alte ţări cu adevărate democraţii, politicienii care calcă strâmb ori îşi dezamăgesc alegătorii nu mai sunt votaţi şi se cufundă în uitare sau în ceea ce stabilesc legile mai puţin interpretabile decât la noi.
Am să închei cu o invitaţie formulată de către un bătrân din zona noastră, cu care am stat la taclale de curând. Înţeleptul nins de ani, tăbăcit de necazuri, s-a încăpăţânat să supravieţuiască regimului comunist, celui ilieşist şi celui băsist. Şi a avut ideea să-l invite pe "drăguţul de preşedinte", pe premier, pe ministrul Mediului şi pe parlamentarii care se vor încumeta, să vină să-şi petreacă vacanţele prin satele noastre din nordul Argeşului, unde li s-ar oferi din plin nenumărate ocazii de "a pune ţara la cale" cu urşii, lupii şi cu alţi locuitori tradiţionali ai codrilor, care şi-au făcut obiceiul să atace comunităţile umane fără teamă de pedeapsă. "Tare-aş vrea să trăiesc clipa în care s-ar trezi nas în nas cu vreo jivină din astea, ca să văd cu ochii mei cum s-ar comporta. Dac-aş fi mai tânăr, aş paria că şi-ar împuţi lenjeria, dar zău că mi-ar fi silă să simt mirosul fricii lor din nădragi!..."
P.S. Memoria care încă mă mai ţine consemnează faptul că am avut un concitadin, regretatul prof. Nicolae Enescu, fost deţinut politic în lagărele de exterminare comunistă de acum 60-70 ani. Dumnealui chiar credea în libertate şi se mândrea cu data naşterii... Din fericire pentru politicienii din zilele noastre care "suferă" de chinurile iubirii de bani, femei şi distracţii, numărul celor ca amintitul profesor, adevărate repere morale, scade dramatic de la zi la zi. De-aceea mie, care nu sunt născut pe 4 iulie, dar pot spune că mor cu zile văzând ţara condusă de incapabili să rezolve problemele simple ale semenilor, ziua asta nu-mi spune mai nimic!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
