Editorial LA ŢINTĂ - Trădătorul trădat
Aşa se prezintă acum "onorabilul" Călin Popescu Tăriceanu. Care, cum s-ar zice - spre exemplu - se victimizează. Şi n-o face la modul masochist, ci de-a dreptul penibil, dovadă că şi-a cam pierdut "busola". Mai direct spus, face pe dracu-n patru să se prezinte ca o tipă sedusă şi abandonată, tocmai acum, la anii în care-l pândesc neputinţele finalului de carieră pe toate planurile. Culmea este că în ultimele decenii, cei mai mulţi dintre noi, chibiţii, am crezut că melodia care-i provoca orgasme în serie a fost "La Donna e mobile!...". Şi asta pentru că ne-a dovedit, în timp, că are în sânge vocaţia trădării. Dovezi sunt mai multe decât şi-ar dori dumnealui şi destule pentru a-i scârbi şi pe fanii săi cei mai înfocaţi. Asta dacă-i scoatem din ecuaţie pe unii care au orientări mai aparte... Revenind la apetenţa pentru trădare, e de-ajuns să pornim de la multiplele sale căsătorii, iscate poate de inima zburdalnică uşor de aprins ca să facă 13-14 când îi apărea pe radarul său de "macho" vreo nouă Dulcinee, demnă de a fi cucerită prin sacrificiul unui divorţ, urmat de o nouă punere de pirostrii. Acest veritabil "Barbă Albastră" mioritic a călcat în picioare jurământul sacru prin care se leagă mirii să rămână împreună la bine şi la rău până când moartea îi va despărţi! În mod evident, s-a lepădat cu cinism de obligaţia asumată ca tată de familie. Oare astfel de om merita să fie ales ca părinte al naţiunii, poziţie pentru care şi-a dorit cu ardoare să candideze?... Spre lauda sa, n-a procedat ca Henric al VIII-lea al Angliei şi nu şi-a trimis vreuna dintre neveste pe eşafod. Şi nici n-a trecut la altă religie, deşi cea care i-ar fi permis întreţinerea unui harem poate că i s-ar fi potrivit. Dar, din cine ştie ce motive, n-a fost cazul ori n-a avut destul sânge în instalaţie şi pentru asta...
Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu are, de asemenea, o listă de trădări în politică mai lungă decât numele cu care se legitimează. Nu ştiu dacă s-a lepădat de carnetul roşu de membru după ce a căzut comunismul, dar după ce s-a făcut liberal, a încercat să spargă acest partid istoric prin căluţul alb, care era simbolul aşa-zisei "aripi tinere" garnisite şi cu destui "foşti" sau trecuţi pe la "Ştefan Gheorghiu". N-a reuşit şi realizând că n-avea cum face mare lucru cu gloaba aia, a renunţat la ea fără să-i pese dac-ar fi ajuns la salam sau hrană pentru lupi. I-a trădat cinic pe naivii care l-au urmat şi s-a întors spăşit la matcă.
Cu PNL a ajuns după alegerile parlamentare din 2004 premier numit de aliatul Traian Băsescu, care se instalase la Cotroceni, după faza cu "Dragă Stolo...". Nu s-a înţeles nici cu "marinarul" şi a ales să navigheze debarasat de acela, optând pentru cârmacii de la PSD, într-o guvernare care a fost apoi destul de apreciată. Atunci când s-a înfiinţat USL-ul, a stat cuminte în umbră, lăsându-l pe Crin Antonescu să-şi rupă gâtul în relaţia cu pesedistul de atunci Victor Viorel Ponta. Dar când s-a rupt alianţa, s-a burzuluit şi a plecat din PNL. S-a dus cu căciula-n mână la Ponta şi s-a trezit uns preşedinte al Senatului şi al doilea om în stat. Dar n-a ezitat să-l trădeze pe Victoraş în favoarea lui Liviu Dragnea, şi apoi şi pe teleormănean, când i s-a dat bine. Numai că nu i-a mai ţinut cu Viorica Dăncilă, care avea şi dumneaei visurile de mărire proprii şi i-a retezat lui Tăriceanu macaroana candidaturii unice la preşedinţie, susţinut de PSD şi ALDE. Rezultatele obţinute de formaţiunea sa la alegerile europarlamentare din primăvară, de puţin peste 4%, a dovedit adevărul cunoscut: social-democraţii îi duseseră în spinare pe cei cu care făcuseră un concubinaj politic. "Călin - File din poveste" s-a şucărit rău de tot şi a anunţat că pleacă de la şefia Senatului şi că retrage ALDE de la guvernare. A vrut să le facă "bucata" celor ce-l propulsaseră până în vecinătatea fotoliului prezidenţial, dar se pare că - politic vorbind - şi-a cam tăiat craca de sub picioare. Pentru că membrii partidului său, racolaţi de la liberali sau de pe unde s-a nimerit, n-au fost nici pe departe încântaţi de decizia lui dictatorială. Şi era normal să fie aşa, căci nu se poate renunţa uşor de dragul lui "Tări" la nişte posturi ministeriale şi la alte poziţii frumoase de stipendiaţi ai statului pe bani mulţi în teritoriu! PSD a procedat cu înţelepciune, nu s-a grăbit să-i zboare pe cei de la ALDE din funcţii şi, mai mult, i-au stricat jocurile "dezertorului" din alianţă când l-a ales ca urmaş la Senat pe Theodor Meleşcanu. În plus, premierul Dăncilă a propus pentru posturi ministeriale trei membri ALDE, mişcare menită să-i dea mat (politic) lui C.C.A. Popescu Tăriceanu. A fost încă o palmă administrată şi opoziţiei, care n-a acţionat unită şi n-a avut un candidat viabil, dacă a putut să câştige o relicvă a comunismului ca "don Relu". Care, în prima zi de mandat, n-a reuşit să ajungă la muncă pentru a prezida şedinţa!... C-o fi uitat, că s-o fi rătăcit prin Bucureşti, nici nu mai contează cât timp acoliţii săi vor vota pentru ca PSD să rămână la guvernare, iar ei să-şi păstreze posturile, atunci când se va dezbate anunţata moţiune de cenzură.
Tăriceanu l-a aruncat în luptă pe post de cascador al său pe junele-prim argeşean, kyr Iani Popa. Aceasta ajunsese senator în 2012 purtat pe aripi de USL, mai precis propulsat de PSD! Fostul lider judeţean al liberalilor argeşeni a trădat şi el partidul după ce a obţinut al doilea mandat şi s-a dovedit demn să fie adoptat ca şi Andrei Gerea de către "marele combinator politic" Tăriceanu. Socoteala că Ponta l-ar fi sprijinit pe omul său s-a dovedit a fi eronată. Victor Viorel i-a plătit poliţa celui ce-i întorsese spatele. Şi dacă e să dăm crezare vocilor care susţin că PRO ROMÂNIA se pregăteşte în primă fază să înghită ALDE şi, în perspectivă, PSD-ul, ceea ce s-a întâmplat are o explicaţie. Veridicitatea ipotezei este dată şi de refuzul categoric al Vioricăi Dăncilă de a negocia cu Ponta. Acceptând jocul lui Tăriceanu, Iani Popa a fost dus de nas şi s-a făcut de râs prin voturile adunate de la colegii care l-au trădat şi pe el, considerându-l un intrus în ALDE, inacceptabil cât timp se contura ca urmaş al şefului. Drept urmare, acum boiernaşului de Ştefăneşti nu-i rămâne decât şansa de a se înscrie în PSD, lepădându-se - la rându-i - de omul care devine pe zi ce trece tot mai "molicean"... Şi asupra căruia a acţionat nemilos legea aceea căreia trebuia să i se dea răsplată pentru trădările ce-i deveniseră o a doua natură. Aşa că n-are rost să-i plângem de milă şi nici să-i cântăm "Veşnica pomenire!" acestui zombi politic, care s-a trădat în primul rând pe el însuşi!... Ca o concluzie logică şi de bun simţ, trebuie să acceptăm ideea că, la ora actuală, noi avem doar nişte politicieni, ce trag doar pentru "burticile" lor şi ale beizadelelor proprii, nicidecum oameni politici dedicaţi binelui public! Şi că, dintre dumnealor, puţinii ce lasă amintiri plăcute alegătorilor sunt cei ce au tăria să se retragă la momentul potrivit, înainte de a fi daţi la o parte ori "săltaţi" de "mascaţi". Cei ce se agaţă disperaţi de poziţiile câştigate prin fraierirea oamenilor de bună credinţă, ca să se îmbogăţească la modul mafiot, peste noapte, asigurând bunăstare generaţiilor de urmaşi, merită doar să fie pedepsiţi de noi la vot şi de Dumnezeu la înfricoşata şi dreapta Lui judecată! Şi nu din răzbunare, ci pentru a triumfa dreptatea!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
