LA ŢINTĂ: Subminarea siguranţei naţionale
După ultimele acuzaţii şi speculaţiile cu aparenţă de dovezi apărute în presă, conform cărora siguranţa naţională este subminată constant din '90 pînă în prezent, nu putem rămâne indiferenţi. S-a spus, de pildă, că flota ceauşistă făcută să dispară fără să fi produs vreun prejudiciu, deşi vasele noastre încă mai aduc bani grei altora, ar fi avut dispozitive care le-ar fi permis să fie purtătoare de arme de apărare a apelor teritoriale. Cică, dacă tot s-a dus ca şi cum n-ar fi fost şi n-am fi păgubit cu ceva, ne rămâne apărarea prin rugăciuni la bunul Dumnezeu. Sau prin relaţiile pe care le-ar avea nişte oameni grei din politica băcăuană prin Rusia, către care au tranzacţionat nişte rafinării şi cu care au făcut şi alte afaceri prin nişte tipi care s-au instruit pe filiera KGB-GRU. Întâmplător sau nu, rădăcini similare are şi Vladimir Putin, realesul preşedinte al Rusiei, omul care a reînviat panslavismul şi despre care se spune că s-ar vrea a fi o reîncarnare a lui Petru cel Mare.
Ruperea Peninsulei Crimeea de Ucraina şi războiul civil care pustieşte acum ţara vecină pare să fie cea mai serioasă ameninţare la pacea şi securitatea Europei. Occidentul a reacţionat prin declaraţii de avertisment şi prin sancţiuni economice la adresa Rusiei. Aceasta a contaatacat prin rebelii din estul Ucrainei, despre care cei care văd altfel decât Putin viitorul lumii, susţin că ar fi sprijiniţi de Moscova. Dovada ar putea fi dată de decizia Kremlinului de a accepta străini în armata rusă. Nu e clar dacă se vrea o nouă Legiune străină, dar gestul nu poate fi gratuit. Mai precis, Rusia dă de înţeles că se pregăteşte de război şi vrea să sperie SUA, NATO şi UE. Iar recentele declaraţii ale liderilor europeni, potrivit cărora n-ar exclude o viitoare colaborare în plan economic cu Eurasia, noul imperiu pe care vrea să-l clădească Volodea Putin, pare să fie o dovadă că strategia are succes, că ţine.
În acest timp, în Ucraina creşte oră de oră numărul morţilor, răniţilor şi dramelor umane. Rebelii şi separatiştii - în spatele cărora stau şefii de la Moscova - se acuză reciproc de încălcarea prevederilor de încetare a focului semnat în septembrie trecut, la Minsk, un centru important al viitoarei construcţii imperiale, Eurasia. "Armata Ucrainei este o legiune străină a NATO, prin care se urmăreşte atacarea Rusiei", a spus recent Putin, care a fost completat de vicepremierul Rogozin, omul declaraţiilor dure: "Scutul antirachetă american nu poate face faţă arsenalului rusesc!" Preşedintele de la Kiev, Petro Poroşenko, anunţă că vor fi retraşi copiii din zonele de conflict, inclusiv de la Mariupol, unde cad bombe şi rachete ca la o nuntă de zombi, iar secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, avertizează că situaţia din respectiva zonă începe să scape de sub orice control.
Aşa cum am mai spus, rămân convins că UE şi NATO se vor bate cu Rusia până la ultimul ucrainean, dovadă că Barack Obama a anunţat noi sancţiuni economice. Putin poate rezolva problema şomajului prin încorporarea câtorva milioane de cetăţeni patrioţi de nevoie sau de foame. Una peste alta, flacăra războiului este vizibilă tot mai aproape de graniţele noastre. S-ar zice că din nou românii optimişti învaţă engleza şi cei pesimişti - rusa. Nu e pentru prima dată când suntem între Scylla şi Caribda, dar acum nu mai suntem singuri. Iar faptul că Putin e deranjat de scutul antirachetă de la Deveselu şi de eventuala sosire a unor brigăzi de tancuri americane pe meleaguri mioritice, poate dovedi că România nu mai e stână fără câini. Şi că situaţia din 1968, când a fost invadată Cehoslovacia, nu se poate repeta la noi. Explicabilă în acest context solidaritatea exprimată de preşedintele Klaus Iohannis faţă de NATO şi UE. Să sperăm însă că norii războiului vor fi risipiţi de boarea raţiunii...
