Editorial LA ŢINTĂ - Strategii politice: anihilarea adversarului
S-ar părea că acesta este comandamentul momentului în politica mioritică. Imediat ce a preluat primul mandat prezidenţial, Klaus Werner Iohannis şi-a făcut un scop în viaţă din distrugerea PSD. Iar ţinta predilectă a fost Liviu Dragnea. După ce a ajuns după gratii, naivii au crezut că s-a sfârşit războiul dintre cei doi. Preşedintele care candidează şi este creditat ca mare favorit pentru un nou mandat de 5 ani este acum la judecata poporului. Este timpul ca alegătorii ce vor merge la urne să cântărească bine dacă şi-a făcut sau nu bine datoria din 2014 până în prezent. Şi să voteze în cunoştinţă de cauză, după ce-i vor pune în balanţă şi pe ceilalţi 13 contracandidaţi. Pentru că, fie vorba între noi, Iohannis este creditat ca şi câştigător pentru că, aparent, nu prea are cu cine să se măsoare. Eu care l-am votat acum 5 ani sunt dezamăgit de prestaţia sa şi n-aş mai face-o acum. Pentru mine, un preşedinte ar trebui să fie primul garant al Constituţiei şi al statului de drept şi nu mi se pare că dumnealui a fost ceea ce-mi doream. Şi spun asta pentru că nu pot să accept ideea că un şef de stat poate coborî în mijlocul protestatarilor, legitimând o mişcare neautorizată, deci haosul. La fel, partizanatul politic demonstrat de cel ce trebuie să fie un factor de echilibru, nu mi-a picat deloc bine. "Sunteţi alături de mine, ca să distrugem PSD-ul?...". Întrebarea aceasta lansată la o conferinţă a liberalilor l-a demascat şi în ochii mei l-a descalificat. N-o să mai vorbesc despre prestaţiile sale ca reprezentant al României în lume, din care mi-e greu să găsesc creşterea pe care o aşteptam după prestaţia lamentabilă din deceniul prezidenţial băsist. Atunci eram undeva jos în ochii lumii, iar acum mi-e teamă că am ajuns într-o poziţie greu de definit. Iar chestia aceea cu titlul de campion al anticorupţiei poate deveni jenantă după scandalurile cu casele lui Iohannis şi cu alte poveşti care - mă tem pentru domnia sa - că vor fi reluate în campania electorală. Pentru că şi adversarii direcţi în cursa pentru Cotroceni vor aplica tot strategia anihilării, pentru că nu ştiu pe câţi îi duce mintea să meargă pe ceva cu adevărat constructiv, cum ar fi un proiect de ţară solid. Temerea aceasta mă obligă să spun la fel de deschis şi că nu prea văd ce garanţii mi-ar putea oferi contracandidaţii. Care - după umila mea părere - în marea parte au fost împinşi să iasă în faţă pe post de "carne de tun", ca să disipeze votul, avantajându-i pe cei consideraţi favoriţi în această cursă. Iar preşedintele în funcţie este în "pole position", pentru că românii, fatalişti prin structura sufletească, ar putea socoti că n-ar avea rost să facem alte experimente. Şi care ar decide să-şi trimită minţile în vacanţă, optând pentru unul care "şi-o fi făcut suma". Chestiile astea dă semne că le-a învăţat foarte bine Victor Ponta care, după ce a pierdut acum 5 ani, se va pregăti pentru o candidatură în 2024, când nu va mai avea de înfruntat "un cotrocean" în funcţie... În aceste condiţii, teamă mi-e că voi fi silit să încerc să descopăr din nou care ar putea fi răul cel mai mic. Şi sincer vă spun că nu-mi mai doresc aşa ceva!
Klaus Iohannis a jucat alba-neagra cu PNL care îl implora să accepte să candideze pe lista sa, deoarece în mod evident nu avea pe cine să împingă spre autoanihilare politică. Dacă refuza, probabil că Ludovic Orban, campionul "morţiunilor", cotat ca viitor premier, ar fi fost silit să candideze. Eventuala înfrângere l-ar fi trimis pe urmele lui Crin Antonescu, cel care nici n-a apucat s-o facă! Mărturisesc deschis că atunci când a fost ales ca lider naţional al PNL, credeam că va da partidului posibilitatea de a fi ca în perioada când era condus de dinastia Brătienilor. Convingerea mea se întemeia pe faptul că atunci când fusese ministru al Transporturilor, în urmă cu mai bine de un deceniu, rezolvase problemele de pe DN 73C, din punctul "La Cărbune" de la ieşirea din Domneşti şi de pe Dealul Momaia, de la Tigveni. În plus, nu puteam uita că ne prezentase, la Curtea de Argeş, în toamna lui 2008, planurile pentru Autostrada Piteşti-Sibiu, garantând că vor începe foarte curând lucrările de execuţie. Numai că PNL a pierdut atunci alegerile şi acel generos proiect pentru Argeş şi pentru România a fost îngheţat şi aproape anihilat. N-a fost vina lui Orban, care a mai punctat la imagine acum patru ani, când s-a sacrificat, retrăgându-şi candidatura la alegerile din 2016, după ce fusese acuzat de corupţie. Faptul că până la urmă a fost exonerat, a dovedit fără putere de tăgadă că DNA l-a scos din cursă, implicându-se în lupta politică. N-a fost singurul caz de încălcare a legii de către organismul condus atunci de către Laura Codruţa Kovesi. Mărturisesc franc că, mai apoi, faptul că Ludovic Orban - "din binecuvântate pricini" ştiute doar de el şi de apropiaţi - a sprijinit-o din răsputeri pe fosta şefă a DNA, inclusiv pentru obţinerea funcţiei de procuror european, m-a aiurit complet. N-am înţeles nici obedienţa sa faţă de Iohannis şi zelul cu care a depus moţiuni comandate de la Cotroceni în condiţii în care era clar că n-aveau şanse de câştig. Asta pentru că eu nu cred în masochism politic. Mai nou, se ştie despre scandalul din PNL Argeş, în care liderul, prietenul său, Adrian Miuţescu, nu mai este dorit la conducere de către vreo 80% dintre organizaţiile locale. "Puciştii", cum i-a numit contestatul în derâdere, i-au înmânat lui Orban solicitatarea de a-l pune pe liber, însoţită de listele cu semnături ale susţinătorilor. Care liste - după cum ni s-a spus - au ajuns tocmai la cel reclamat, procedură care dacă se dovedeşte a fi reală, eu mă abţin s-o calific, convins că aşa ceva era imposibil de imaginat pe vremea Brătienilor!
Voi încheia cu un exemplu din Curtea de Argeş. Săptămâna trecută, într-o discuţie cu un om de afaceri onorabil din municipiu, aprig susţinător al lui Dan Barna, mi s-a spus că "trebuie să-i dăm jos pe ăştia şi pe urmă vedem noi ce se va putea face". Acest joc al brelocului ("Dă-mi, bre, locul!") poate fi acceptat până la punctul în care se ajunge la distrugere. Iar aici, în Oraşul Regal, cei mai mulţi dintre pesedişti spun sus şi tare că n-o vor sprijini la prezidenţiale pe Viorica Vasilica Dăncilă, candidata lor! Concluziile se impun de la sine...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
