Editorial LA ŢINTĂ: "O campanie electorală lipsită de scandal ar fi - la noi - ca mititeii fără muştar..."
Aceasta este convingerea majorităţii românilor care au o vastă experienţă în domeniu. Mucaliţii zic că "Micii fără muştar sunt ca rrom-ţiganii fără ajutor social". Bineînţeles că sunt şi cârcotaşi care susţin că aşa ceva nu există într-o Românie cu pretenţii europene care - cică! - ar fi distrus ADN-ul său tradiţional balcanico-levantin. Aiurea-ntr-o căruţă botezată de snobi navetă cosmică!... Spun asta pentru că într-o ţară ca a noastră, în care de milenii cei care au condus-o au oferit poporenilor mai mult circ decât pâine, ar fi ceva nemaipomenit dacă acum i-ar lipsi de câteva episoade de teatru absurd. Şi fac astfel de afirmaţii pentru că nu pot să uit tâmpeniile debitate de nişte "pupincurişti-gurişti electorali", care urlau cât îi ţineau bojogii acum cinci ani lăudându-şi candidaţii care erau prezentaţi ca la târg drept cei mai frumoşi, cei mai deştepţi, cei mai macho, sperând că vor reuşi să convingă lumea să-i voteze, ca să-şi păstreze ori să-şi câştige câştige şi ei un loc călduţ în umbra câştigătorului.
"Râzi, paiaţă, râzi!..." Precampania electorală recent încheiată ne-a oferit destule exemple de scandaluri pe sticlă sau în alte mijloace mass-media, în ciuda concurenţei puternice făcute de Dosarul "Caracal". Acesta a devenit obsedant în ultimele luni de zile, în care toate ştirile se deschideau cu el, după care fel şi fel de ofuscaţi îşi dădeau cu părerea pozând în cititori în stele şi, în mare parte, încălcând legea cu nonşalanţă. Iar când asemenea derapaje se întâlnesc şi la vârful Justiţiei, poate că au dreptate scepticii care susţin că nu prea mai avem şanse să ne mai facem bine, căci ne-am tâmpit definitiv! Şi boala asta lungă prevesteşte o moarte sigură, incertă fiind doar data... Ca un fapt divers, am aflat că, mai nou, fete-fecioare dar şi doamne mai coapte visează urât că ar fi violate de Dincă sau de gaşca lui. Şi când se trezesc în coşmarul realităţii în care trăim cei mai mulţi dintre noi, regretă că locul ălora nu fusese luat de cineva mai acătării, cum ar fi cine ştie cine dintre candidaţii la prezidenţiale. "Slabă nădejde, dragă, în privinţa asta de la unii care n-au verbe în sloganurile electorale şi par mai degrabă porniţi să iasă din autoadmiraţie doar pentru a viola Constituţia!", mi-a trântit-o cinic în faţă o fiică a Evei, care avea o vastă experienţă în materie şi se considera îndreptăţită să-şi exprime opinia expertă.
Mâine va începe campania electorală, care se va încheia în data de 9 noiembrie, la ora 07.00 "punct, fix, trecute" - vorba lui Caragiale. Votul pentru alegerea preşedintelui va fi unul oarecum atipic, căci compatrioţii din străinătate vor avea posibilitatea de a-şi exprima opţiunile timp de trei zile, din 8 până în 10 noiembrie, atunci când se va încheia şi în ţară acest exerciţiu de democraţie dirijată - după cum susţin unii care-şi ştiu candidaţii perdanţi din start ori care ştiu mai multe decât cei mai mulţi dintre noi, ce-i ce nu suntem iniţiaţi în secretele zeilor politici. De reţinut ar fi faptul că în 10 noiembrie, la ora 21.00, se vor închide secţiile de vot, dar cei prinşi în interior vor putea să-şi exercite dreptul de a alege până la ora 23.59. Turul doi - dacă va fi cazul - se va desfăşura în 22, 23 şi 24 noiembrie după acelaşi scenariu. Bineînţeles că astfel vor creşte şi cheltuielile cu personalul din aceste secţii şi nu numai, dar - vorba românului - "dacă-i bal, păi bal să fie!" Se scontează pe o prezenţă masivă la urne, cum a fost la europarlamentare şi se încearcă să se dovedească faptul că se doreşte evitarea situaţiilor jenante de la alte alegeri, create de aglomeraţii şi încăierări între votanţi sau între ei şi forţele de ordine. Vom trăi şi vom vedea dacă acum mai este posibil ca pe vremea lui Băsescu să se înregistreze la Paris sau aiurea zece voturi pe secundă, ca să nu mai poată să le ţină socoteala preşedinţii de secţii ori colegii lor... Preşedintele în funcţie, Klaus Werner Iohannis, porneşte ca mare favorit în cursa pentru fotoliul de la Cotroceni. Şi, deşi nu are un "escadron volant" pe măsura celui al predecesorului Traian Băsescu, condus de cineva ca Elena Udrea de Pleşcoi, grande senora de Costa Rica, speră să biseze mandatul. Dar să nu uităm că în 2014 era cotat drept outsider al lui Victor Ponta! Aşa că n-ar fi total exclus să ne plângem iar de milă cum că "am ales pân-am cules"... Mi-e greu să apreciez şansele premierului Vasilica Viorica Dăncilă în faţa unui popor destul de misogin, înrăit şi de măsurile populiste care l-a dezbinat. Se va dovedi acum dacă favorizarea strictă a unor anumite categorii sociale o va ajuta să nu rămână şomeră după prezidenţiale sau vor avea efect de bumerang politic. Cât despre ceilalţi, prefer să nu mă pronunţ, deoarece fiecare crede că poartă în raniţa de simplu răcan bastonul de mareşal. Pe care unii, cu siguranţă, visează să-l transforme în cnut. Deci, să alegem, dragilor şi iubiţilor un preşedinte, ca şi cum ne-am căsători. Dar s-o facem în cunoştinţă de cauză, sfidând diversiunile politice de orice gen şi fără a exclude posibilitatea de a divorţa, dacă nu ne mai convine!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
