EDITORIAL AMOS NEWS - De-aia e Daea!
Parcă pauza asta scurtă între scandaluri merită folosită altfel decât pentru politichia noastră chioară. Dimineaţă devreme, că nici nu se crăpase bine de ziuă, o coniţă care nu ştie bine nici să scrie şi nici să vorbească a sărit cu clonţul pe o ştire care i s-a părut numai bună de terfelit. Cică Petre Daea, ministrul cu figură de comediant, ar suferi după Alimentara de altădată! "Ce rahat politic, ce iniţiativă cretină!", zicea domnişoara care părea să nu fi trecut niciodată de cartofi prăjiţi şi de ouă-ochiuri, necum să fi ajuns la un plivit de roşii sau de vie sau la cules de porumb. Televiziunea lu' Peşte, căci nu voi mai strica numele şi aşa făcut ţăndări, a prins momentul. Este un obicei românesc ca ziariştii de serviciu să se suie cu picioarele pe cei căzuţi, să dea la moacă oamenilor aflaţi în dificultate.
Or, căderea Guvernului Dăncilă a fost luată drept prilej pentru un supliment de hăhăială făcută cu picioarele, fie ele încălţate cu toc de 10 centimetri. Ce-a făcut Daea, după mintea acestei cucoane? (Nici mulţi alţi jurnalişti n-o întrec!) A mai pomenit el o dată de Aprozare, arătându-se contaminat de vechea denumire a magazinului de legume fructe, pe care cucoana în cauză, şi alţi sclifosiţi de teapa ei, îl încadrează tot la categoria shop, orice bucată de salam sau de brânză cumpărată de oriunde fiind trecută la categoria shopping. O las pe duduia model de nouă generaţie în plata Domnului să-şi savureze ignoranţa agricolă, alimentară chiar şi nutriţionistă. Din păcate, în materie de Alimentară şi Aprozar, generaţia proletariatului digital nu depăşeşte condiţia de cumpărători la Lidl şi Penny, Profi şi Kaufland. Mimetismul ei de tip european ne îngroapă încet, dar o şi deplasează încet dinspre mâncărurile româneşti savuroase spre furajarea de tip internaţional. Şi care cu greu poate fi oprită de guvernanţii şpăgari, de administratorii orbi şi de primarii dornici de realizări tembele, marcate cu tăieri de panglici şi ieftiniri mobilizatoare de amărâţi.
Ce a făcut Daea, cu al său limbaj filosofico-agricol? Şi-a permis să scoată în faţă valorile de neegalat ale agricuturii române! Aşa comic cum este el, în preţiozitatea sa adeseori şocantă şi veselă, Petre Daea se află la originea unor târguri şi expoziţii, a unor campanii de promovare care reprezintă primul mare semn de schimbare în destinaţia producţiei agricole româneşti. Este pentru prima dată când un ministru al Agriculturii provoacă atâtea valuri, atâtea ştiri şi atâta umor. Probabil că, dacă ar fi încercat să ne trateze cu termeni tehnici şi cu declaraţii preţioase, agricultura românească şi fermierii români ar fi rămas în acelaşi anonimat. Cu felul său de a fi, inconfundabil, Daea a atras atenţia asupra fermierului român, acolo unde a putut a făcut nişte paşi, a reluat proiectul irigaţiilor, ca să dea ţăranilor apă, a încercat să dea o mână de ajutor (enormă, spun unii) oierilor, legumicultorilor şi crescătorilor de vite, i-a strâns în târguri şi expoziţii care reprezintă un salt important. În calitate, în marketingul produselor agricole, în gust, în respectul faţă de ţăranul român şi faţă de consumator.
Reţeaua de magazine a Casei de Comerţ Unirea este, după părerea mea, o replică deşteaptă la împânzirea României cu magazine pentru săraci şi pentru fraieri, pentru oamenii fără gust şi fără pretenţii, în care se duc şi ei la grămadă şi urmăresc să împuşte reducerile sau câte o gratuitate. Ideea lui Petre Daea de a scoate produsele agricole de top într-o reţea de magazine mai îngrijite este demnă de toată consideraţia. Cu riscul de a fi fluierat de adversarii săi, aşez proiectul său între cele mai deştepte iniţiative ale acestor ani. Este prima dovadă a stimei de care încep să se bucure ţăranii şi producătorii români. Magazinele Unirea (unul se afla în Blocul Dunărea de pe Bulevardul "Nicolae Bălcescu") lansate de Petre Daea sunt o primă reacţie identitară a agriculturii din România, cea care se apropie de faza de dat clasă alimentelor industrializate cu ultima tehnologie a benzii rulante. Sigur, produsele de top ale fermierilor români, mai ales cele bio şi prelucrate manual, nu sunt ieftine. Nu sunt nici pentru gâşte proaste, nici pentru pomanagii. Deschid însă calea spre recuperarea câtorva valori gastronomice pe care nu le putem găsi nicăieri în lume. Pentru prima dată după 1990 avem de-a face cu o pledoarie coerentă pentru gusturile româneşti. Că unii nu pricep despre ce este vorba şi râd "ca proasta în târg"... e o altă poveste!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
