LA ŢINTĂ: Terorişti bugetari
Nu ştiu dacă există interese oculte, prin care să se inoculeze în mintea cetăţeanului universal de rând convingerea că terorismul islamic este marea primejdie care pândeşte omenirea. Dar trebuie să recunoaştem cu toţii că terorismul - în general - este una dintre temele dintotdeauna la modă. Încă de la apariţia statului în istorie s-au practicat ameninţările în scop de intimidare, asasinatele, loviturile de stat ş.a.m.d., care s-au perfecţionat pe măsura trecerii timpului. Setea de putere şi avere a fost cauza de bază. Reacţia celor cocoşaţi de nevoi, cotropiţi şi umiliţi de sărăcie a fost la fel de dură. Iar când în lupte şi-a mai băgat coada şi religia, totul a luat proporţii epice. Acum suntem siliţi să recunoaştem că terorismul s-a internaţionalizat şi că face parte din viaţa noastră cotidiană. Câţi dintre noi nu ne-am revoltat că ne terorizează neputinţa de a ne plăti costurile vieţii de zi cu zi, de a ne cumpăra liniştea în familie cu preţul a tot felul de compromisuri pe care alţii le-ar considera aiurea, dacă nu chiar dezonorante? Scuza celor care le-au comis ar fi aceea că au cedat pentru că au fost terorizaţi. Şi ar trebui s-o luăm în seamă, pentru că oricine, indiferent de cetăţenie, origine, sex, religie s-a simţit cel puţin o dată-n viaţă într-o astfel de situaţie.
Adevărul este că toţi suntem terorizaţi de sărăcie şi considerăm că avem datoria s-o combatem. Diferă numai mijloacele de care ne folosim ca să reuşim. Unii muncesc ca boii şi se-aleg cu praful de pe tobă, alţii - mai norocoşi câtva timp - îşi umflă conturile. Ăştia din urmă, când îi prinde ghinionul, mai fac şi deconturi pe la DNA, cum s-a întâmplat ieri cu Elena Udrea. Dar nu despre asta voiam să vorbesc, ci despre modul în care este terorizat cetăţeanul de rând când ajunge la mâna funcţionarului public. Care ar trebui să fie în serviciul lui, pentru că-l plăteşte prin taxele şi impozitele achitate conştiincios şi să-l trateze barem cu o umbră de deferenţă, nu ca pe un sclav. Bunăoară, mă uitam marţi la onorabilii aleşi locali care frunzăreau dosarele de şedinţă abia acolo, ca şi cum până atunci nici nu le văzuseră. Pe unii i-am înţeles, căci erau realmente îngrijoraţi că riscau să-şi piardă mandatele după constatarea neconstituţionalităţii OUG 55/2014, care îi aruncase în păcatul divorţării de partidele cu care fraierii au crezut că s-au căsătorit pe viaţă, legitimându-şi astfel legăturile incestuoase cu altele... Şi am făcut pe niznaiul, când un cetăţean din sală m-a întrebat cam cât câştigă un consilier local de la Curtea de Argeş pentru că face act de prezenţă la şedinţele de legislativ. Şi asta nu pentru că aş fi avut ceva de ascuns deoarece "aş fi fost pe mână" cu onorabilii, ci pentru că n-am vrut să-l terorizez...
Tocmai când scriam aceste rânduri am primit un apel telefonic de la liderul local al liberalilor, juristul Nichita Sandu. Dumnealui voia să facă nişte precizări la materialul apărut în ziarul nostru, în care ministrul Andrei Gerea îi liniştea pe traseişti, asigurându-i că-şi vor încheia mandatele fără să-i doară suporturile de pălării, şepci sau fesuri. Argumentul forte era că orice lege ar adopta Parlamentul, nu poate avea efect retroactiv. Juristul Nichita Sandu l-a definit pe fostul coleg liberal tranzitat în echipa Tăriceanu drept un inginer care vine cu inovaţii în interpretarea legii, pentru a justifica existenţa apei călâi în care s-au bălăcit mai puţin onorabil fugarii. Şi care acum strâng din obrăjorii dindărăt - ştiţi dvs. de ce - pentru că legitim este să se teamă. Decizia prin care CCR a dat neconstituţionalitate amintitei ordonanţe manufacturate de PSD, anulează derogarea aceea de 45 zile prin care se dădea verde la prostituţia politică şi repune în drepturi Legea 393/2004 (Statutul aleşilor locali). Concluzia, spune reputatul jurist Nichita Sandu, este că numai cine e bântuit de viziuni onirice sau cine vrea să-i ducă de nas pe cei interesaţi poate susţine aberaţii de genul că evadaţii din partide sunt scutiţi de griji. Şi asta pentru că Parlamentul trebuie să dea numai o lege de respingere a OUG nr. 55/2014. Astfel se activează Legea 393, care este în vigoare din 2004, deci cu 10 ani înainte. Deci, despre ce fel de caracter retroactiv vorbeşte dl. inginer Gerea - se întreabă uşor caustic juristul Nichita Sandu - care susţine că nu numai consilierii locali sau judeţeni riscă să redevină cetăţeni de rând, ci şi primarii sau preşedinţii de consilii judeţene, deoarece Legea 393 stabileşte clar că-şi pierd mandatele cei care demisionează din partidele pe listele cărora au fost la ultimele alegeri. Iar înscrierea într-un alt partid tocmai asta înseamnă! Iată ce dreptate avea preşedintele CCR, Augustin Zegrean, când spunea că "asta e măreţia dreptului: orice lege poate fi interpretată!" Nu-i aşa că şi dvs. citind aceste rânduri vă simţiţi un pic terorizaţi?...
