LA ŢINTĂ: Cântarea României Corupte
Când mă uit la Corul robilor arginţilor spurcaţi, nu pot să mă stăpânesc să nu mă gândesc că nenea Nicu (Ceauşescu) ar fi făcut icter negru. Păi pe vremea lui, ca să adune corurile pentru Cântarea României şi a sfintei/nemuritoarei lui familii, participanţii erau strânşi cu arcanul, nu altceva. Iar ca să-i "convingă să cânte" la Securitate pe cei consideraţi că au abjurat religia ceauşistă, trebuia să năduşească din greu băieţii cu ochi albaştri. Ajunşi la ceasul întristării, după ce i-a găbjit DNA-ul, cei acuzaţi de corupţie, în vremurile pe care le trăim, se dau de ceasul morţii să-şi scape amărâtele lor piei. Şi îşi dau brânci să ajungă mai repede în faţa procurorilor ca să "verse din guşă" tot ce ştiu şi poate şi ceva pe deasupra. Toate aceste gesturi - umilitoare la urma urmei - se fac cu un singur scop: înjumătăţirea pedepselor, dacă nu chiar mai mult. Departe de mine gândul de a ridica piatra ca să lovesc în nişte oameni disperaţi. Şi nu cred că exagerez când spun aşa. Pentru că, atunci când ai fost încredinţat că ai ajuns la standardul în care eşti de neatins, şi totuşi cazi la "întristare", lumea ta s-a dus dracului! Că nu e de ici de colea să te trezeşti egal cu ultimul borfaş în faţa legii, ba chiar mai jos, dacă ai avut bafta proastă de a supăra pe unul dintre puternicii zilei. Iar când vezi ce oameni grei au intrat în puşcărie, precum Adrian Năstase, firesc e să te apuce groaza. Şi atunci te agăţi de firul de pai al trădării complicilor. Dar, să fie clar: nu-i pot plânge pe cei care ne-au sărăcit şi ne-au umilit, fie şi pentru că socotesc firesc ca fiecare să-şi poarte crucea şi să-şi ispăşească păcatele.
Nu mai e un secret pentru cineva că la noi cei ajunşi pe funcţii cu "posibilităţi" fură precum respiră. Oricât de bine intenţionat ar pleca la drum cineva, are în spate destule guri flămânde de astupat. Am auzit poveşti de genul "nene, cine te pune într-un post unde poţi câştiga legal un salariu semnificativ, se aşteaptă să-i întorci sprijinul printr-o şpagă cel puţin egală". Personal sunt tentat să cred aşa ceva şi nu numai din declaraţiile făcute de Gabriel Sandu, fostul ministru al Comunicaţiilor, care spunea că i-ar fi dat premierului său, Emil Boc, vreo 300.000 euro, Robertei Anastase vreo 400.000 şi PDL-ului (inclusiv pentru campania lui Băsescu din 2009, când a obţinut al doilea mandat prezidenţial) nişte milioane, tot de euro. Aştept ca Justiţia să facă lumină în toată istoria asta mizerabilă, îmbogăţită pe zi ce trece. Fosta şef de la DIICOT, Alina Bica, se pare că ar fi rupt şi dumneaei tăcerea în faţa instanţei şi a distrus liniştea multora. Replica omului de afaceri Ovidiu Tender, care pomenea despre o şpagă de 3 milioane euro, pe care i-o plasase printr-un intermediar, poate să-l lase pe omul de rând cu gura căscată.
Elena Udrea s-a ţinut de cuvânt şi a început şi dumneaei să spună lucruri caracterizate de cei vizaţi drept trăsnite. Dar dacă mergem la esenţă, a făcut trimitere directă spre conspiraţii ce pot zdruncina stabilitatea statului. În ele ar fi amestecaţi oameni din serviciile secrete, ofiţeri acoperiţi din presă, oameni de afaceri cu multe milioane de euro în conturi şi poate că ar fi cazul să se autosesizeze instituţiile statului. Omul de rând care aude aşa ceva, se întreabă mai întâi dacă să creadă sau nu, dar concluzionează repede că nu există fum fără foc. Între timp, Cântarea României Corupte - cu diplome consemnate în caziere - continuă pe toate vocile, în toate ritmurile, iar noi, fraierii, suntem singurii "uniţi în cuget şi-n simţiri" care ne crucim de aşa minunăţii. Şi ne consolăm fatalişti că se poate şi mai rău. Deci, să aşteptăm cu răbdare să vedem ce ne va aduce ziua de mâine...
