Editorial LA ŢINTĂ - "S.C. Iohannis şi Fiii" a triumfat asupra "S.C. Dăncilă şi Fiicele"!
Aşa traduc unii victoria din alegerile prezidenţiale din 24 noiembrie. Candidatul PNL, Klaus Werner Iohannis, a obţinut o victorie categorică în turul doi împotriva reprezentantei PSD, Viorica Dăncilă. Staff-ul său de campanie s-a dovedit a fi superior celui al contracandidatei, pe care - practic - a spulberat-o în marea finală. O astfel de diferenţă nu s-a mai înregistrat de la prezidenţialele din 2000, când Ion Iliescu a câştigat finala împotriva lui Corneliu Vadim Tudor. Consecinţa directă este aceea că, de duminică, România şi-a schimbat culoarea politică din roşie în galbenă. Comentariile asupra rezultatului, anticipat, au fost extrem de diverse. Unii au considerat că obsedanta tranziţie s-a încheiat şi că a fost îngropat definitiv comunismul. Oare?!?... Alţii au proclamat victoria democraţiei participative, bazându-se pe numărul mare al votanţilor. Dar n-au uitat să pomenească nici de caracterul ei selectiv, făcând referire directă asupra condiţiilor mai bune oferite procesului electoral din Diaspora. Căreia i s-au adus osanale pe motiv că ar fi contribuit decisiv la victoria lui Iohannis. "Nimic mai fals!" - au ţipat cei ce se socoteau nedreptăţiţi că au avut în ţară doar o zi la dispoziţie pentru a vota. Ei au invocat faptul că procentul mare obţinut de învingător în Diaspora, judecând după numărul votanţilor de sub un milion, nu reprezintă mare lucru în economia totală, atâta timp cât diferenţa s-a făcut acasă şi a fost zdrobitoare. Personal consider că alegătorii - prin prezenţa mare la urne - au dat semn că nu mai pot fi păcăliţi ca până acum şi că nu vor mai admite să fie ignoraţi după alegeri. Mai direct spus, au transmis că au mari aşteptări de la noua guvernare liberală. Iar dacă acestea nu vor fi îndeplinite, nu este exclus ca PNL să calce pe urmele PSD, adică au pus-o de mămăligă dacă vor dezamăgi!
Acest fapt a fost perceput corect şi de Iohannis, care s-a angajat să fie un preşedinte total implicat în al doilea mandat la Cotroceni, pentru a traduce în viaţă deviza României Normale sub care a candidat. Ceilalţi lideri - şi i-am numit pe premierul Ludovic Orban şi pe europarlamentarul Rareş Bogdan - au spus că au obţinut doar o victorie de etapă, dar că n-au câştigat războiul, căci n-au majoritatea parlamentară legitimată de alegeri. Iar cea pe care se bazează acum este fragilă şi de conjunctură, generată de ura contra "ciumei roşii". Disensiunile au apărut deja după victoria lui Iohannis şi ele s-au născut din interese divergente, frustrări, din imposibilitatea de a satisface toate "pohtele" ce vizează împărţirea ciolanului guvernării şi, nu în ultimul rând, de fluturarea posibilităţii alegerilor anticipate. Şi asta deoarece parlamentarii în mandat n-ar vrea să renunţe la pensiile speciale pe care le pot încasa doar dacă au mandatele complete, pentru că nu sunt duşi cu mintea pe pustii ca să dea vrabia din mână pe cioara din gard şi să se bage singuri în faliment! Liberalii care nu şi-au pierdut luciditatea, desigur că realizează faptul că traseiştii politici vor rupe uşa partidului lor, ca să-şi asigure viitorul. Şi aici trebuie să fie foarte selectivi, deoarece riscă să-l bage pe dracu-n casă şi să nu-l mai scoată nici cu exorcizările întregii popimi! Asta ca să nu mai vorbim despre imaginea bună câştigată atât de greu, care se poate duce pe Apa Plângerii foarte uşor. Exemplul imediat a fost oferit de mişcarea neinspirată a Vioricăi Dăncilă de a-l recupera pe Miron Mitrea, ca şi de păstrarea printre apropiaţi a lui Codrin Ştefănescu, lângă care, în sediul PSD, duminică seara apărea şi fostul ministru de Interne al lui Ponta, gen. Gabriel Oprea, supranumit "Interesul naţional", după lozinca prin care-l masca pe cel personal în partidul-fantomă, UNPR.
Iohannis intuieşte probabil ce aşteaptă "fraţii români" de la el: să le redea speranţa într-o viaţă normală. Tradus în limbaj popular ar însemna să se respecte Constituţia în principiul de bază conform "Nimeni nu e mai presus de lege!" şi implicit drepturile fundamentale ale omului, separarea puterilor în stat, instaurarea unei democraţii reale şi a unei guvernări oneste, în care fiecare să-şi facă onest treaba, astfel încât să aducă bunăstarea şi în bordeie. Aceste cereri minimale impun obligaţia fiecărui dintre noi de a ne asuma rezultatul votului de duminică indiferent de opţiunea pe care am avut-o. Solidaritatea cetăţenească trebuie să-i cuprindă şi pe cei ce n-au fost duminică la urne, ca să se realizeze o ultimă baricadă împotriva totalitarismului politicianist ce-şi trage spuza strict pe turta proprie. Perpetuând dihonia suntem mâncaţi! Desigur că Guvernarea Orban ştie ce are de făcut atât politic, cât şi macroeconomic şi probabil că este pe cale să definească strategiile aferent, dacă nu le are deja. Singura dilemă ţine de curajul nebunesc de a le implementa şi de a strica astfel nişte rânduieli din care clientela şi flămânzii proprii au speranţe de câştig, astfel încât să recupereze cât mai repede diferenţa de averi care-i lasă în urma "baronilor roşii"... De cealaltă parte, PSD dă semne că vrea să se scuture de matriarhat, pe modelul PNL, după 2016. Numai că Viorica Dăncilă l-a contrazis pe Traian Băsescu şi ţine să fie bărbat până la capăt: nu vrea să demisioneze! Oricum şansele Olguţei Vasilescu de a-i lua locul s-au diminuat după rezultatul catastrofal pe care l-a obţinut "pentru candidata proastă" cu soţiorul Claudiu Manda, în Dolj. Marţi, în CPEX se vor scoate şişurile pe masă, dar dacă va ieşi cineva sângerând, ori se va continua masochismul politic, rămâne de văzut. Oricum, noi vom reveni, căci misoginii proprii i-au dat lovituri decisive Vioricăi Dăncilă, care dă semne că vrea să pozeze într-o figură tragică din antichitate teleportată în timpurile noastre...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
