Editorial LA ŢINTĂ - Falimentul PSD a fost generat de "politica de sufragerie" practicată de liderul Viorica Dăncilă!
Dacă se dovedeşte veridicitatea informaţiilor conform cărora luni după-amiază, candidatul perdant la prezidenţiale a negociat în sufrageria proprie condiţiile în care accepta să demisioneze de la conducere, concluzia se impune de la sine. În seara catastrofalei înfrângeri, Viorica Dăncilă îşi umfla muşchii, cătând să-şi demonstreze cât de bărbată era. Şi declara că nu lasă partidul la greu şi că nu va demisiona! Invocând prevederi statutare, afirma că a fost aleasă de un congres şi că numai aşa poate fi silită să plece. Asta în ciuda faptului că mulţi dintre susţinătorii ei îşi doreau o demisie de onoare pentru că nu şi-a îndeplinit obiectivul.
Lipsa de curaj din seara zilei de duminică o va sili să iasă din politică pe uşa din dos, indiferent dacă episodul negocierilor din sufrageria sa se confirmă sau nu. Dar dacă se confirmă, este şi mai grav! În primul rând pentru că s-a lăsat şantajată de Marcel Ciolacu şi acoliţii săi, apoi pentru că a cerut în schimb compensaţii. Târguiala asta, având drept scop satisfacerea unor interese personale ori de grup, este de-a dreptul mizerabilă pentru membrii şi simpatizanţii de rând ai PSD. Care nu mai pot să-i identifice cu partidul pe precupeţii politici din vârful puterii acestuia!... În apărarea lor, cei vizaţi ar putea invoca situaţii prin care comportamente de acest gen au instituit o tradiţie printre "pescuitorii în apele mâloase" ale politicii mioritico-balcanico-levantine clădită pe şubrede temelii fanariote. Şi n-ar fi chiar departe de adevăr, căci au existat precedente, inclusiv cu politică de alcov ori de cârciumă! Dar toate acestea se constituie în circumstanţe agravante pentru ei, dar şi pentru noi, cetăţenii care am tolerat asemenea ticăloşii ce s-au repercutat asupra vieţilor fiecăruia dintre noi.
În PSD există o solidă tradiţie ca liderii perdanţi să fie ostracizaţi, chiar lapidaţi de către apropiaţii care le vizau locurile de şefi. Tonul a fost dat de către "păpuşarul" Ion Iliescu, cel care după retragerea formală de la conducere, a făcut ani la rând toate jocurile în partid. El i-a "rezolvat" pe Adrian Năstase şi pe Mircea Geoană, după care ştafeta a fost preluată de Liviu Dragnea, care l-a "făcut" pe Victor Ponta, pentru a cădea, la rându-i, sub loviturile DNA, ajungând după gratii. Dar mai înainte îşi executase doi premieri, pe Sorin Grindeanu şi Mihai Tudose, ca să-şi aducă omul de casă, pe Viorica Dăncilă. Care a rămas tot timpul în umbra şefului de partid, până când a fost "priponit". Înlocuirea sa cu Viorica Vasilica a fost o mişcare perfidă a celor ce nu îndrăzneau să-şi afişeze poftele de putere. Aceştia au considerat că era personajul predispus la gafe, ce va putea fi înlăturat fără prea multă osteneală. Şi, se pare, că nu s-au înşelat! Chiar şi nominalizarea sa pentru a candida la preşedinţia României le-a părut multora a fi o glumă. Există suspiciuni greu de înlăturat potrivit cărora unii dintre ei au avut un blat cu Klaus Iohannis, care o evaluase pe Viorica Dăncilă drept contracandidatul cel mai uşor de bătut, fie şi pentru că-i ştia pe români destul de misogini. Nu pot fi ignorate, de asemenea, nici poveştile despre voturile liberale care au mers în primul tur în contul candidatului pesedist. Şi nu dau oarecare credit acestor legende doar pentru că mâna dreaptă a şefei guvernului picat prin moţiune de cenzură a fost Orlando Teodorovici, care a ajuns la PSD după ce fusese îndepărtat de Crin Antonescu din PNL! Nu neapărat din această cauză nu pot respinge cu "mânie proletară", ca pe un banc slab, confirmarea pe care mi-a dat-o un lider liberal, ci pentru că şi aici există precedente. Iar primul exemplu ce mi-a fulgerat prin minte când am auzit aşa ceva a fost cel al "băsiştilor" care executaseră ordinele şi votaseră cândva pentru ca EBBA să ajungă europarlamentar... Iar argumentul suprem derivă din truismul potrivit căruia România este, într-adevăr, ţara tuturor posibilităţilor!
Nu este prea greu să facem scenarii despre modul în care a decurs negocierea purtată de Marcel Ciolacu în sufrageria locuinţei Vioricăi Dăncilă. Dialogul poate să fi decurs astfel: "Dă-mi, bre, locul!" "Cât îmi daţi ca să vă las?" Şi oferta destul de subţire, a unui loc eligibil de parlamentar şi şefia Organizaţiei de Femei a PSD, se pare că a convins-o pe învinsa lui Iohannis, după cum se bârfeşte. Confirmarea sau infirmarea era aşteptată după şedinţa conducerii, programată pentru ieri seară. Oricum va rămâne o enigmă ce anume a convins-o pe Dăncilă să accepte târguiala cu Ciolacu, omul care abia-şi masca bucuria la izbânda moţiunii de cenzură ce doborâse guvernul propriu. Eu nu-mi pot închipui că fostul premier era şantajabil, căci altfel adversarii n-ar fi evitat s-o lovească în campania electorală. Mai degrabă cred că dincolo de imaginea de om puternic se ascundea, în fapt, unul slab. Altfel nu-mi explic de ce-ar fi renunţat la mandatul de europarlamentar pentru postul de prim-ministru, dar nici cum de-a putut creşte la sân nişte şerpi, pe care i-a promovat pe funcţii gras plătite, ajunşi apoi călăii săi... Să mă ierte Dumnezeu, dar singura circumstanţă atenuantă reală pe care i-aş putea-o acorda Vioricăi Dăncilă, pentru maniera în care a acţionat, şi nu doar în sufragerie, este aceea de prostie în formă continuată!
Pe de altă parte, nu pot ignora nici declaraţiile şocante ale proaspătului reales, Klaus Iohannis. În seara victoriei a demonstrat că a călcat apăsat pe urmele Vioricăi Dăncilă în ceea ce priveşte gafele. Şi mă refer strict la afirmaţia că se va implica în crearea unei noi majorităţi parlamentare solide pentru declanşarea alegerilor anticipate, de parcă n-ar fi existat prevederea constituţională a separaţiei puterilor în stat. Domnia sa a dovedit destulă bărbăţie pentru a încălca repetat Constituţia pe care a jurat s-o respecte. Şi coroborat cu alte gesturi de sorginte băsistă, cum ar fi convocarea miniştrilor din Guvernul Orban ca să le dea ordine la Cotroceni, teamă mi-e că implicarea pe care o anunţa duminică reînvie conceptul preşedintelui-jucător, de care proştii credeau că ne-am lepădat, ca şi de comunism. Oricum am lua-o, până la proba contrarie, capitalismul de cumetrie - cum l-a definit ctitorul său, Iliescu - îşi va continua marşul triumfal marcat de nesfârşite victorii asupra cetăţenilor necăjiţi, ajunşi în pragul disperării, în cazul în care ne va lovi criza economică apocaliptică anunţată de "profetul" Victor Ponta!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
