Editorial - Strigăt de durere
Cred că a sosit ziua încheierii conturilor asupra unui sfert de veac de bâjbâială prin întunericul aşa-zisei tranziţii. Trebuie să ieşim la lumină. Glasurile străzii, vocile tinerilor şi vârstnicilor cer o altă clasă politică. Dar ce facem cu cea prezentă?! O lăsăm în huzur şi poleială? În palate şi domenii realizate "din salariu" şi, incredibil, într-un timp atât de scurt? Îi lăsăm cu avioanele, elicopterele, iahturile dobândite prin metode doar de ei ştiute? Îi lăsăm să continue cu aroganţa şi sfidarea la adresa poporului, a celor mulţi şi corecţi, aflaţi într-un veşnic chin de a trăi decent, de a-şi găsi un loc de muncă, de a putea să-şi întreţină familia şi de a oferi copiilor adevăratele şcoli, de altădată?...
Glasul străzii este un strigăt adresat celor care au batjocorit şi batjocoresc această biată ţară, celor care au şters acel clocot de viaţă al ţăranului român, nevoit acum să-şi vândă pământul românilor şi, mai dureros, străinilor cu mulţi bani, celor care au stins optimismul adevăratei intelectualităţi româneşti, un strigăt împotriva celor care, în genunchi, oferă ţara străinilor, transformând-o în colonie. Să fie date înapoi averile românilor, acesta este întâiul şi cel mai important deziderat, pentru că nu prin vânzarea verzei s-au creat bogăţii incomensurabile. Să se întoarcă avuţiile la popor, singurul făuritor de bunuri cinstite, prin muncă. În zadar fac, chipurile, puşcărie unii dintre îmbogăţiţii peste noapte. Luaţi-le averile!
Ne-am învăţat cu aceiaşi parlamentari, de zeci de ani. În fiecare legislatură îşi înzecesc averea. Vrem o clasă politică nouă, necoruptă. Oameni care nu ştiu să mintă, să fure ori să facă compromisuri. Aveţi posibilitatea să-i găsiţi, depinde cine îi caută. Tăiaţi răul de la rădăcină, fără prea multe termene de judecată, cătuşe şi celule. Ce nu pot justifica, daţi poporului! Cred că în acest fel se va ajunge la curăţirea morală a ţării. Şi nu uitaţi, ne trebuie o clasă politică inteligentă, nouă, şi o intelectualitate adevărată, pentru că ne-am convins cu toţii că prostia triplează lipsa de pricepere. Un nou Parlament, curat, fără niciunul dintre cei de azi, care să aibă şi câţiva ca moş Ion Roată, ţărani adevăraţi, care simt şi cunosc pulsul ţării. Pentru că, să nu uităm, acest minunat cuvânt, "Ţară", vine de la un alt minunat cuvânt, "ţăran". Ţăranul este clocot de viaţă.
Treziţi-vă, români!
Desfiinţaţi sintagma "a te descurca", devenită sport naţional. Închei apelul meu, al unui anonim al Muscelului, cu vorbele unui mare prozator israelian: "Să ne iubim ţara, chiar şi atunci când nu o putem suferi!". Şi nu uitaţi că "atunci când apune soarele, se închid ochii oamenilor cinstiţi, dar se deschid ai tâlharilor, lichelelor, derbedeilor". Drag popor, scăpaţi de ei!
Nota bene: Oare dacă vin alţii o să aşteptăm să se îmbogăţească şi ei? Ăştia, cel puţin, şi-au făcut plinul, deşi sunt tot nesătui!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
