Editorial AMOS NEWS - PSD, un proiect, o echipă, ura şi la gară!
Între atât de multe mesaje echivoce, lipsite cu desăvârşire de orice încărcătură de fermitate, Marcel Ciolacu ne înştiinţează, de astă dată consecvent, cum are de gând să-şi atingă singurul obiectiv politic: cel de a pune mâna pe partid! Reţeta este uluitor de simplă. Ceea ce este cu totul şi cu totul straniu e că greii din PSD o rumegă precum oile înainte de a merge la tăiat.
Un proiect şi o echipă, asta vor avea de ales delegaţii mini-Congresului sau maxi-Congresului PSD, care urmează să aibă loc când vrea Ciolacu. Şi acolo unde vrea Ciolacu. Acesta şi-a făcut echipa. A încropit-o şi a anunţat-o. Din noua echipă de conducere sunt excluşi demnitarii locali. Adică, fără excepţie, toţi membrii PSD experimentaţi, care s-au confruntat cu electoratul, care au câştigat, care sunt conectaţi la dorinţele, la aşteptările celui mai mare număr de membri ai celui mai popular partid şi care au şi experienţa necesară de a focaliza aceste aşteptări într-o direcţie fermă politică. În mod programatic, din echipa lui Ciolacu, care va prezenta proiectul lui Ciolacu, lipsesc aceşti oameni de bază ai partidului, taxaţi de adversarii politici pe nedrept ca baroni locali. Cu desăvârşire! Ultima şi cea mai spectaculoasă eliminare din preconizatul grup de comandă este Gabriela Firea. Marcel Ciolacu va conduce partidul cu un grup restrâns de aparatnici. Împreună cu aceştia va elabora o proiecţie a ceea ce ar urma să devină acest partid în viitor.
O teză enunţată de Marcel Ciolacu este din capul locului falsă. El afirmă că, în viitor, prin modul nou, modern de organizare al partidului, decizia se va deplasa de la centru spre bază. Cu alte cuvinte, va creşte rolul jucat de liderii locali în detrimentul liderilor de la nivel naţional. Această afirmaţie, transformată într-un soi de angajament, este o minciună gogonată, o înşelătorie sfruntată. Pentru că deciziile, în orice partid, nu se iau aiurea, ci la nivel central. Pentru că numai la nivel central există - şi asta se întâmplă în orice partid din lume - o instanţă care ia decizii. Până în prezent, în PSD, deciziile rele sau bune, impuse de preşedinte sau elaborate în mod democratic, au fost în primul rând apanajul Biroului Permanent Naţional. Acesta are o structură largă, din care fac parte preşedintele PSD, secretarul general PSD, liderii grupurilor parlamentare, vicepreşedinţii PSD, preşedintele Organizaţiei de Femei şi Tineret, trezorierul, directorul Institutului Social Democrat, reprezentantul preşedinţilor Consiliilor Judeţene, reprezentantul Primarilor de Municipii, reprezentantul Ligii Naţionale a Primarilor şi Consilierilor PSD.
Aşadar, din acest for de conducere făceau parte, în mod direct sau prin reprezentare, toţi liderii relevanţi ai partidului la nivel local şi toţi parlamentarii. Orice decizie în mod normal, atunci când nu era impusă cu pumnul bătut în masă, era rezultatul confruntării fiecăruia dintre aceşti lideri, membri ai conducerii lărgite numite BPN, cu organizaţiile locale ale partidului. Posibilitatea de a greşi major, în condiţiile unei conduceri colective, este redusă în mod semnificativ. Iar forţa deciziei creşte ca amploare, atâta vreme cât este susţinută pe întreaga verticală a partidului. Ceea ce am descris mai sus, cât de succint am putut, nu este altceva decât o regulă de bază după care poate funcţiona bine orice tip de organizaţie. Cu atât mai mult partidele politice.
Ei bine, Marcel Ciolacu, pe de-o parte, anunţă un lucru neadevărat, şi anume că, în viitor, deciziile se vor deplasa dinspre centru spre baza partidului, iar pe de altă parte îi pune pe membrii acestuia într-o situaţie cu totul şi cu totul inedită: vine în faţă cu o echipă de lideri, pe care a desemnat-o exclusiv în funcţie de un algoritm al puterii şi influenţei personale, din această echipa restrânsă nefăcând parte liderii locali şi nici parlamentarii partidului, şi ne anunţă că împreună vor elabora un proiect. Iar respectivul proiect va fi votat nu mai contează cum şi când, într-un mini sau într-un mega-Congres. După care, automat, acest grup restrâns de activişti PSD transformaţi în aparatnici va conduce partidul în următorii ani.
Acest plan anunţă de fapt eşecul de proporţii al celui mai mare partid din România. Acest proiect este semnătura pe actul de deces al PSD. Pentru că, în realitate, PSD, cât timp nu se va dezintegra, ar urma să fie condus cu totul şi cu totul altfel de cum ne informează Marcel Ciolacu. Nu de liderii reali ai acestui partid, ci de o mână de persoane sau personalităţi, spuneţi-le cum vreţi, care formează echipa restrânsă a lui Marcel Ciolacu, decolată de la sol şi deconectată de la reţeaua de vase comunicante ale partidului, grupul de aparatnici.
A se observa că Marcel Ciolacu exclude din start sau în orice caz ignoră orice posibilitate ca un alt grup de pesedişti să alcătuiască o echipă şi să propună un proiect alternativ. Admiţând însă că ar exista premise pentru declanşarea unei competiţii între echipe şi proiecte alternative, deznodământul ar fi acelaşi. Pentru că orice echipă de acest fel ar câştiga competiţia internă, indiferent cu ce program, situaţia pe ansamblu nu se va schimba. Va exista tot un grup de aparatnici la fel de decolat şi de deconectat de la baza partidului, care nu va avea nici autoritatea necesară, şi nici informaţiile indispensabile pentru a lua decizii bune în raport cu competiţia politică în sens larg.
Mai mult decât atât, Marcel Ciolacu condamnă PSD la o fractură, care este inerentă. Este limpede că, în mod natural, liderii reali scoşi din joc de Marcel Ciolacu vor căuta o soluţie, pe care nu o mai pot găsi în interiorul aceluiaşi partid. Iar PSD se va rupe! Primele semne în acest sens vor exista înaintea alegerilor parlamentare, iar bomboana pe colivă va fi pusă după.
Ar fi bine ca nimeni să nu aibă nicio îndoială asupra rolului duplicitar jucat de acest personaj politic crescut în pepiniera de agenţi de influenţă ai Serviciului Român de Informaţii şi şantajat cu diploma sa falsă de luptător cu merite deosebite în lovitura de stat din decembrie 1989, denumită impropriu Revoluţie. A se observa de asemenea că şi crearea unui partid alternativ, Pro România, care a reprezentat o grea lovitură pentru PSD, este tot opera unui acoperit, Victor Ponta, care reuşise, împins fiind de sistem, să se înşurubeze pentru o perioadă apreciabilă de timp la şefia PSD. Şi să mai luăm în calcul, pentru că nu poate fi vorba pur şi simplu de un şir de întâmplări, că majoritatea cutremurelor care au zguduit şi au vulnerabilizat PSD, chiar în perioada în care acest partid s-a aflat la putere şi a dispus de o majoritate confortabilă în Parlament, a fost opera altor agenţi de influenţă, instruiţi şi ei în pepinierele de cadre ale celor două servicii secrete relevante, SRI şi SIE, şi deveniţi premieri ai României.
Se pare că, în aceste condiţii, PSD nu mai are scăpare. Şi indiferent cât de grave vor fi derapajele PNL şi indiferent cât de mult va dezamăgi acest partid aflat la guvernare, populaţia României, atunci când vor avea loc alegerile locale şi parlamentare, nu prea va mai avea o alternativă. Şi vom intra din nou într-un ciclu negru de câţiva ani!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
