Editorial AMOS NEWS - Nu schimbi mârţoaga când treci vadul!
Expresia nu-mi aparţine. A fost utilizată în analiza lui Adrian Severin. Se referă la Guvernul Orban 2 şi jumătate, care a fost conjunctural păstrat în funcţiune, pentru ca România să facă faţă cumva crizei pandemiei şi crizei economice globale. Şi mai adaugă Severin un detaliu important şi adevărat: "Nu schimb mârţoaga la mijlocul râului, mai ales atunci când alternativa este tot o mârţoagă!" Şi acum, din această perspectivă, să analizăm ultimul eşec al lui Klaus Iohannis, decretul privind starea de urgenţă.
Starea de urgenţă era necesară, indispensabilă chiar! O serie întreagă de măsuri nu pot fi luate decât în mod excepţional şi printr-o măsură excepţională. Cu mare întârziere, Iohannis a semnat în fine decretul şi l-a prezentat premierului pentru a-l contrasemna. Urmează ca, în termen de cinci zile de la publicarea în Monitorul Oficial, Parlamentul să aprobe starea excepţională în formula prezentată de Klaus Iohannis. Sau nu. Sau, atenţie, să-i modifice conţinutul. Nu este o situaţie simplă. Dimpotrivă!
Să parcurgem drumul înapoi. Punctul de plecare ne-a fost împărtăşit de ministrul de Interne, Marcel Vela, în ultima sa conferinţă de presă. El a informat opinia publică asupra faptului că a redactat conţinutul decretului prezidenţial pe care, atenţie, i l-a prezentat premierului Orban 2 şi jumătate. Acesta i-a modificat sau nu conţinutul. Nu ştim. Dar l-a prezentat preşedintelui Klaus Iohannis. Care a modificat sau nu la rândul său textul decretului. Nu ştim. Dar ştim că l-a semnat şi că i l-a trimis premierului, care la rândul său l-a semnat. Iar acum ne găsim în faţa unui document extrem de important pentru următoarele 30 de zile. Dacă documentul este bun, dacă el acoperă cele mai grave situaţii care s-ar putea ivi, dacă permite o ofensivă eficientă împotriva pandemiei şi dacă împiedică încălcarea inutilă a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, atunci decretul prin care este declarată starea de urgenţă poate deveni un instrument eficient pentru această fază. Aici trebuie să fac precizarea, într-o scurtă paranteză, că România se pregăteşte - şi bine face - şi pentru situaţia cea mai gravă în care ar trebui declarată starea de asediu. Moment în care rolul principal nu-l vor mai juca ministrul de Interne şi ministerul pe care-l conduce, ci ministrul Apărării şi ministerul pe care acesta îl conduce.
În mod cert - şi asta reiese din conţinutul decretului prezidenţial - Marcel Vela şi-a îndeplinit partea lui de obligaţii. A prevăzut o serie de măsuri excepţionale, utile pentru reducerea dinamicii de propagare a coronavirusului. Dar ministrul de Interne nu are cum să aibă o privire de ansamblu asupra întregii societăţi. Acest atribut îi revine Guvernului. Dacă nu există, de pildă, prevăzută prin decret posibilitatea testării pe scală largă a cetăţenilor, pentru a fi identificaţi cât mai mulţi dintre cei contaminaţi, asta se întâmplă întrucât Guvernul nu a asigurat până în prezent un număr suficient de mare de teste. Iar statul nu se poate angaja la ce este incapabil să facă. Dar nu era în căderea ministrului de Interne să estimeze situaţia dramatică în care se află o economie naţională în bună măsură blocată atât din exterior, cât şi din interior. Colacul de salvare în acest caz nu are cum să vină de la Ministerul de Interne, ci doar de la Guvern, în ansamblul lui. În paranteză fie spus, numai Executivul poate estima măsura în care faimoasa solidaritate europeană colapsează, în condiţiile în care statele puternice îşi văd în mod egoist exclusiv de interesele lor. Tocmai de aceea, Ludovic Orban ar fi avut obligaţia să lucreze temeinic, completând documentul prezentat de Marcel Vela. Că nu a făcut-o, se vede din conţinutul decretului. Şi se mai vede şi altceva: că nici staff-ul de la Cotroceni al lui Klaus Iohannis nu a lucrat pe document. Din această perspectivă, instituţia prezidenţială s-a dovedit a fi nu numai lipsită de viziune, ci chiar decolată şi deconectată din realitate. De aici apare insistent solicitarea unor oameni cu capul pe umeri, analişti şi politicieni, ca în Parlament, conţinutul decretului prezidenţial să fie aprobat, dar după ce este completat. Şi iată că ne aflăm în anticamera unui nou scandal.
Luni, Ana Birchall a făcut o declaraţie conform căreia Parlamentul poate aproba sau poate respinge decretul prin care a fost instituită starea de urgenţă, dar nu-l poate modifica. Aparent, aşa stau lucrurile. Dacă vom citi cu atenţie Constituţia şi legea din 2009, vom observa că nu se face niciun fel de referire la posibilitatea Parlamentului de a amenda prevederile decretului prezidenţial. Poate, totuşi, puterea legislativă să facă acest lucru? În principiu, cine poate mai mult, poate şi mai puţin. Dacă Parlamentul poate să arunce decretul la lada de gunoi, ar fi logic să poată şi să-l salveze prin câteva amendamente. În definitiv, Parlamentul este principala putere în stat. După care urmează puterea executivă. Şi, aşa cum în mod corect a precizat Adrian Severin într-o discuţie telefonică pe care tocmai am avut-o cu el, chiar prin modul în care a fost până în prezent promovat acest decret se demonstrează fără echivoc faptul că trăim într-o republică parlamentară, nici prezidenţială şi nici măcar semiprezidenţială. Pentru că iată, preşedintele, pentru a emite decretul privind starea de urgenţă, a fost nevoit să aştepte un document de la Guvern. După care premierul a contrasemnat decretul. Dacă Ludovic Orban nu ar fi contrasemnat decretul, atunci documentul era ca şi inexistent, preşedintele nu putea să-l publice în Monitorul Oficial. Starea de urgenţă nu ar fi existat! Dacă aşa stau lucrurile până aici, înseamnă că la fel stau lucrurile şi mai departe. Decidentul final este Parlamentul. Iar Parlamentul ar trebui să poată să completeze decretul. Cu alte cuvinte, Parlamentul poate şi trebuie să împingă mârţoaga, pe care nu a schimbat-o, din mijlocul vadului, ajutând-o astfel să treacă cu bine pe malul celălalt. Prin urmare, îl sfătuiesc pe Marcel Ciolacu, care conduce o majoritate relativă de 40% în Parlamentul României, să scoată capul din nisip, să-şi suflece mânecile, să-şi asume responsabilitatea şi să se apuce de treabă!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
