Editorial LA ŢINTĂ - Să strângem rândurile în lupta cu Coronavirusul!
Acesta este comandamentul prezentului impus de realitate. Suntem într-un război pe viaţă şi pe moarte cu acest inamic perfid, nevăzut, necunoscut, dar necruţător. Pe zi ce trece, tot mai mulţi oameni se conving de acest truism. Numai idioţii nu realizează că acest COVID-19 poate pune sub semnul întrebării existenţa umanităţii pe această planetă. Legitim este să ne apărăm cu toate mijloacele de care dispunem pentru a câştiga un război pe care nu avem dreptul să-l pierdem! Oricum, la final, este posibil ca lumea să fie decimată. Şi, din păcate, nu neapărat de efectele devastatoare ale virusului, ci mai ales din cauza iresponsabilităţii unora care permit prin modul în care acţionează să se răspândească nenorocita asta de pandemie. Acum nu mai este timp de filozofie, căci se impun acţiuni decise pentru a limita proliferarea şi, în final, pentru a o stopa. Reuşita nu poate fi garantată decât de disciplina cu care vor fi respectate măsurile preventive impuse de către specialiştii epidemiologi. Şi de supunerea civică la implementarea lor de către autorităţi. Altfel suntem pierduţi, căci vom cădea într-un haos ce va favoriza moartea! Toate guvernele din ţările afectate de Coronavirus caută soluţii prin care să câştige nu numai acest război ciudat, dar cumplit, dar şi pe cel ce va urma, ce are ca scop salvarea economiilor proprii. De această sarcină ingrată nu este scutit nici al nostru, mai ales că multe soluţii propuse sunt criticate din antipatie politică sau din alte motive puerile. Şi spun asta deoarece, acum, singura politică acceptabilă este aceea a supravieţuirii, şi nu neapărat de azi pe mâine. Ea este tradiţională pentru românul de rând, şi mai nou a fost adoptată şi de politicienii care încep să înţeleagă de frică adevărul că în faţa Coronavirusului toţi suntem egali. Iar dovada de nerespins este aceea că mai-marii lumii noastre n-au fost scutiţi de infectare. Iar dacă voi face trimitere spre cancelarul german Angela Markel ori spre premierul britanic Boris Johnson sau spre moştenitorul tronului Regatului Unit, prinţul Charles, orice comentariu devine de prisos!
În România, se ştie, am ajuns în pragul scenariului cu nr. 4 şi foarte curând îl vom trece. N-am să vorbesc acum despre nenorocirile petrecute la anumite spitale din ţară, unde şi medicii au ajuns să fie infectaţi şi activitatea unităţilor respective a fost gripată, dacă nu chiar blocată. În acest context, unele măsuri impuse de guvern sunt anulate din start de prea marea îngăduinţă cu care sunt sancţionate derapajele. Am să mă refer strict la amenzile stabilite iniţial la valori între 100 şi 5.000 lei, pentru cei ce încalcă normele de protecţie şi ies din izolare sau din carantină, punând în pericol vieţile semenilor. Prevederea ca aceia care sunt sancţionaţi să beneficieze de facilitatea de a plăti doar jumătate din minim, adică 50 lei, în cazul în care o fac în termen de 15 zile, transformă măsura în una puerilă. Din punctul meu de vedere nu trebuie să existe niciun dram de îngăduinţă, astfel încât cel amendat să nu poată să fenteze. Şi să nu fie încurajat să sfideze o măsură de protecţie raţională. Apoi, ţara are nevoie de bani mulţi pentru dotările indispensabile şi contribuţiile celor ce-şi bat joc de vieţile noastre trebuie obţinute chiar şi prin executare silită. Un singur exemplu: în numai câteva zile, suma sancţiunilor aplicate a ajuns la 7 milioane lei! Puterea exemplului din astfel de cazuri, în care n-ar apărea "portiţe de scăpare" păguboase, s-ar putea dovedi mai tare decât am putea bănui în eforturile de a-i disciplina pe cei aplecaţi spre nesupunere civică ori spre nevoia de a demonstra cât de şmecheri sunt ei. Iar cu amenzi de 50 lei nu se poate ajunge aici! Între timp a apărut un proiect de ordonanţă care măreşte substanţial nivelul sancţiunilor atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru cele juridice.
Mă voi rezuma acum strict la situaţia din Curtea de Argeş, unde Spitalul Municipal a rămas fără Unitatea de Primiri Urgenţe. Activitatea sa a fost suspendată, urmând ca mare parte din medici şi asistente să fie transferată la Mioveni. Acolo s-a decis să se amenajeze un spital care să fie în prima linie a luptei cu COVID-19. N-am să mai spun că decizia a fost contestată şi a stârnit un mare scandal acolo, dar şi în rândurile personalului medical ce urmează să fie dezrădăcinat şi trimis pe post de carne de tun, fără minime arme de apărare, la dracu-n praznic. Fiecare dintre aceşti semeni resimte durerea de a fi separaţi brutal de familii, de copii şi de părinţi. Deci, ceea ce ne apasă pe noi, cei trăitori în zona Curtea de Argeş, este sentimentul că suntem lăsaţi la Mila Domnului! Spitalul Municipal deserveşte circa 100.000 oameni, între care se găsesc destui bolnavi cardiaci, diabetici şi cu alte afecţiuni cronice, ca să nu mai pomenesc ceva despre accidente sau alte nenorociri. Ei sunt cei mai vulnerabili în faţa bolilor de orice fel şi timpul de intervenţie poate trasa graniţa dintre viaţă şi moarte, chiar dacă nu luăm în calcul Coronavirusul. Sentimentul dominant poate fi acela de părăsire a bolnavilor cu alte afecţiuni, iar de aici până la instaurarea unei panici generalizate, distanţa este foarte scurtă, mai ales în condiţiile unei comunicări defectuoase din partea factorilor de decizie.
Tocmai de aceea trebuie să căutăm singuri soluţii de salvare. Iar acestea nu lipsesc şi vin în completarea celor întreprinse deja de autorităţile municipale. De pildă, zilele trecute am primit o sugestie interesantă din partea concitadinului Dumitru Cosmescu. Dumnealui insista pe recomandarea preşedintelui OMS, care insista pe impunerea testării şi izolării celor bănuiţi de infestare cu COVID-19. Descoperirea din timp a morbului oferă şanse în plus de viaţă, deoarece perioada iniţială de incubare în nas sau gât este de 4-5 ore, după care coboară spre plămâni. Şi constata dl. Cosmescu faptul că la nivel de judeţ vor fi două aparate performante de testare rapidă, ce vor fi alocate Piteştiului şi Mioveniului. Ideea sa poate suna ca o provocare pentru noi toţi: dacă vrem să ne mărim şansele de supravieţuire, să apelăm la firmele puternice din Curtea de Argeş, dintre care unele au legături solide cu Germania, ţară recunoscută ca având un sistem medical bine pus la punct şi dispunând de aparatură performantă. De acolo s-ar putea procura un astfel de aparat devenit indispensabil, care să ajungă şi la spitalul nostru. Prin contribuţiile financiare ale acestor firme şi ale altor oameni de afaceri cu posibilităţi din oraş şi din zonă, la care - cred eu - s-ar putea adăuga şi o colectă publică în care să contribuim fiecare după posibilităţi, eforturile ar putea fi încununate de succes. Problema ar fi apoi ca autorităţile să ne ajute să dispunem de specialiştii care să lucreze cu un astfel de aparat, ca să nu se mai întâmple ceva similar cu trusa laparoscopică în urmă cu câţiva ani.
Am discutat cu primarul Constantin Panţurescu pe această temă şi ideea strângerii unor fonduri extrabugetare a fost considerată bună. În ceea ce priveşte aparatul în cauză, ne-a informat că s-au făcut deja demersuri în această direcţie şi că s-au luat şi măsurile de rigoare ca spitalul nostru să rămână funcţional. Rămâne de văzut în ce măsură autorităţile municipale şi oamenii de afaceri, prin asociaţiile lor, vor găsi formula legală pentru rezolvarea acestei probleme acute, care ne frământă pe aceia dintre noi ce nu şi-au pierdut simţul realităţii şi responsabilităţii şi nu visează la cai verzi pe pereţi, sfidând inconştient realitatea momentului.
Am primit, de asemenea, altă propunere incitantă din partea cetăţeanului de onoare al municipiului, Walter Stegner. Dumnealui s-a oferit să cumpere din banii săi 1.000 de măşti, care să fie distribuite concitadinilor cu vârste de peste 65 ani. Problema de rezolvat era identificarea acestora şi distribuirea, iar soluţia a venit din partea şefului administraţiei municipale, Panţurescu: prin serviciul de voluntariat instituit la nivelul primăriei, care dispune şi de datele din partea Evidenţei Populaţiei. Nu în ultimul rând, omul de afaceri Liviu Nicolae, cel care este mereu preocupat de economie, a avansat o propunere raţională, pentru evitarea şomajului tehnic în cadrul firmelor ce nu şi-au încetat încă activitatea de producţie şi, pe cale de consecinţă, disiparea resurselor financiare puse la dispoziţie de guvern. În esenţă, a propus ca societăţile comerciale silite să intre în restrângere sau încetare de activitate să dea angajaţilor concediile de odihnă pe acest an, iar cele care nu au datorii la stat, să beneficieze de scutirea de la plata contribuţiilor sociale şi a impozitelor pe salarii în perioada respectivă.
Cu siguranţă, pot fi şi alte idei benefice şi toate trebuie să fie analizate, deoarece trebuie să pornim de la realitatea că va fi viaţă şi după Coronavirus. Într-un fel sau altul, nenorocirea asta ne-a impus să redescoperim solidaritatea şi iubirea aproapelui, propovăduită de religia creştină. De asemenea, am putut să ne clarificăm şi în ceea ce priveşte adevărata valoare a unor oameni sau a ifoselor altora. Acum însă nu este timp de răfuieli, însă cei ce vor scăpa cu bine din acest război bacteriologic cu pandemia vor trebui să separe grâul de neghină. Asta dacă ne mai dorim un viitor!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
