Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
miercuri 19 ianuarie 2022 13:41

Editorial AMOS NEWS - Ce nu putem lăsa pentru mâine şi anul viitor?

"Fiţi proactivi!", a îndemnat Klaus Iohannis în ieşirea sa de luni. Mesajul său este corect, necesar şi obligatoriu. Din păcate, chiar şi acest apel către investitorii români, la modesta forţă a economiei noastre, nu poate fi pus în ramă fără câteva obiecţii. De ce numai acum? Ca să iasă în faţă? Criza de materiale sanitare are ceva vechime. De ce nu s-a adresat primului ministru pentru a mobiliza societăţile româneşti să producă măşti şi halate? L-a durut gura? Era o aşa idee complicată încât nu s-a putut contura instantaneu în mintea premierului? Proprietarii de fabrici de confecţii vorbesc despre măşti făcute din resturile de la cămăşi care ar fi costat sub 1 leu. Şi aceşti oameni nu aveau cu cine vorbi. De ce? Ca să cumpere Ministerul Sănătăţii cu 15-20 de lei plus TVA de pe cine ştie unde! De ce preşedintele nu s-a adresat mai întâi Guvernului pentru a obţine situaţia materialelor necesare? Şi dacă lipseau din depozite, să le lanseze imediat în producţie! Ce era aşa complicat şi de ce s-au mişcat ca nişte elefanţi bătrîni? Erau anticipatele mai importante decât măştile, halatele şi celelalte lipsuri despre care tot cârâie liberalii când se referă la rezervele statului?
Nu este niciodată prea târziu, deşi apelul preşedintelui vine doar în momentul în care a fost semnalată declanşarea producţiei. Suferă preşedintele nostru de o anume retardivitate în gândire şi în reacţii? A reacţionat târziu şi la declanşarea stării de urgenţă şi la demersurile pentru suspendarea datoriilor private către bănci şi la lipsa de randament a ministrului Sănătăţii (simpatie de familie!?) şi la mobilizarea economiei româneşti pentru a produce materiale şi medicamente necesare crizei.
Din păcate, ştirea despre debutul producţiei indigene de măşti şi combinezoane nu l-a trezit pe Klaus Iohannis şi nu l-a pus pe gânduri. Oare de ce mai are nevoie ţara noastră? De tancuri? De avioane? De radare şi rachete? Nu cumva echipamentele medicale, medicamentele, protejarea medicilor şi a personalului sanitar, dotarea spaţiile de carantină, rigurozitatea controlului medical la intrarea în ţară sunt priorităţi esenţiale ale acestor zile? Le-am înşirat pentru că sunt pe buzele şi în mintea tuturor. În ciuda acestui fapt, toate cele necesare încă mai lipsesc din spitale şi farmacii. Medicii încă mai demisionează din cauza lipsei materialelor necesare!
Imediat după acest capitol, urmează securitatea alimentară a României. Mă aştept deja de săptămâni ca preşedintele Klaus Iohannis sau Guvernul Orban să dea semne că au înţeles acest lucru. Fără medicamente şi fără produse alimentare suntem pierduţi! E mai mare mirarea că, până la această oră, nici preşedintele şi nici premierul n-au scos o vorbă. În mod normal, pe lângă lansarea producţiei interne de medicamente şi materiale sanitare, ar fi trebuit lansat un program de urgenţe economice pentru agricultură şi industria alimentară. În două zile, am fi putut avea măcar o listă de priorităţi pentru economia românească, inclusiv condiţiile de subvenţionare pentru diverse produse agricole.
Populaţia ţării noastre este dependentă de importuri alimentare. O ştiu şi copiii! Furtuna provocată de pandemia coronavirus poate afecta serios multinaţionalele din domeniu. Nu ştim când acestea ne lasă cu buza umflată şi se retrag sau păstrează reţelele de magazine, dar măresc preţurile produselor. Ceea ce s-a întâmplat în producţia de piese de schimb şi în industria auto se poate produce şi în industria alimentară.
Este România pregătită şi de o criză alimentară? Sigur, nu! Industria zootehnică pe partea de porcine este desfiinţată, iar numărul vacilor de carne şi de lapte este insuficient. România nu stă bine decât la carnea de pasăre şi la cea de oaie. Transavia şi Agricola sunt două mărci de referinţă pentru toată Europa Centrală şi de Est. Ar putea deveni branduri de referinţă şi valoare românească de export pentru tot continentul. Ciobanii români s-au redresat şi, la ora aceasta, sunt parte importantă din securitatea alimentară a ţării noastre. Dacă mai adăugăm câţiva mari producători de cereale care scot anual pâinea compatrioţilor noştri, dar şi pentru câteva ţări din Orientul Mijlociu, avem deja o hartă a forţei agricole şi alimentare a României, inclusiv a urgenţelor.
Cu ce îi sprijină Guvernul pe aceştia, că nu sunt mulţi? Cu închiderea magazinelor în care ar putea vinde? Cu blocarea programului pentru legume? Cu ridiculizarea programului pentru creşterea oilor? Cu scumpirea apei pentru irigaţii? Cu mărirea TVA-ului? La câtă minte are Cîţu, nu m-ar mira să nu ne trezim cu asemenea enormităţi sau cu o nepăsare şi mai crasă! Guvernul Orban se preocupă mai întâi de salariile celor de la tenişi şi pantofi, ale celor care produc sticlă şi cauciucuri şi abia la urmă se întoarce spre cei care muncesc la hrana pentru populaţia României. Ar fi prea de tot ca preşedintele Iohannis şi Guvernul Orban să rateze un program serios pentru securitatea alimentară a ţării noastre!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.