Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
miercuri 19 ianuarie 2022 13:28

Editorial AMOS NEWS - Sfârşitul sau reinventarea globalizării? România, unde?...

Pandemia nu are frontiere, în zadar au încercat statele să se închidă ca nişte conserve. COVID-19 le-a traversat, a trecut prin ele ca prin brânză! Nici oraşele nu au rezistat, chiar dacă s-au transformat în oraşe-stat. COVID-19, pe lângă tragediile pe care le seamănă, ne aduce şi un imens serviciu. Ne luminează! Iar acum omenirea se află la o răscruce: renunţă la globalizare sau reinventează globalizarea? Iar România ce face?...
Într-un fulminant editorial publicat în presa americană, Henry Kissinger, monument în viaţă al politicii mondiale, laureat al premiului Nobel, atacă tranşant această temă a globalizării pe care el a anticipat-o în detalii cu mult timp în urmă. Şi porneşte în analiza sa de la un fapt cât se poate de evident. Niciun stat, oricât de puternic ar fi, în condiţiile globalizării, nu poate acţiona singur împotriva pandemiei. Singura soluţie e cooperarea! Această pandemie poate fi doar o repetiţie generală pentru ceva infinit mai rău. Este un avertisment adresat tuturor statelor agresive. Utilizarea în viitor a viruţilor ca arme letale este cu desăvârşire, în mod logic, exclusă. Chiar şi în ipoteza în care o ipotetică putere care declanşează acest tip de război asimetric ar dispune de antidotul necesar. Nu există antidot! Viruşii evoluează cu o repeziciune cu care, la scară istorică, a evoluat şi omul. Şi cum am văzut, traversează în voie graniţele. Devin astfel o problemă globală. Ei pot sta la baza unei cooperări, tot la scară globală sau, dimpotrivă, la baza autodistrugerii. Asta deja am văzut şi ştim.
Ce ne rezultă? E clar că după această experienţă traumatizantă care fireşte, în liniile ei generale, nu este fără precedent in istorie, omenirea nu va mai fi ce a fost. Nici viitorul nu mai e cea a fost odată. Avertismentul sever şi traumatizant schimbă paradigma. Acum ştim că omenirea s-ar putea confrunta şi cu alţi viruşi încă mai periculoşi. Scăpaţi din natură sau scăpaţi din laboratoare. Mai ştim că nenorocirea nu se opreşte la frontiere. Şi, în fine, începem să învăţăm că omenirea nu se poate păzi decât în totalitatea ei, nu se poate salva pe bucăţi. Tentativa de salvare pe bucăţi în faţa unei pandemii este sortită eşecului. Şi înseamnă, inevitabil, sfârşitul globalizării. Sfârşitul globalizării însă înseamnă o întoarcere dramatică în timp, o regresie la scară globală. Pe de altă parte, nici această globalizare nu mai poate funcţiona cum a fost. Ea nu poate funcţiona în condiţiile în care unele state sunt state-naţiune şi se instalează la butoanele deciziilor la nivel global, în timp ce alte state îşi ignoră interesul naţional şi devin parteneri captivi, o evidentă contradicţie în termeni. De aceea eu cred, şi evident nu sunt singurul, că prima lecţie a pandemiei este că nu globalizarea, ci mecanismele globalizării trebuie resetate. Şi se vor reseta!
În prima fază a pandemiei, în locul coeziunii şi solidarităţii care ar fi trebui să existe la nivel global, am observat toţi cum o serie întreagă de state, puterile de la butoane ale globalizării, au operat în mod egoist, exclusiv ca nişte state naţionale, încercând - de altfel fără niciun rost - să-şi rezolve independent războiul anti COVID-19. Apoi, treptat, pas cu pas, au început să renunţe. Numai că pandemia a precipitat o criză economică fără precedent tot la nivel global. Şi iată că în prima fază a acestei crize economice, fenomenul este replicat, în sensul că statele de la butoanele globalizării, împinse de giganţii transnaţionali, transformă criza economică, sau încearcă să o transforme, într-un război la nivel global la capătul căruia vor exista învingători şi învinşi. Unii vor câştiga din criză, iar alţii vor plăti cele mai multe dintre costuri. Nici asta nu merge! Se va vedea... Nici crizele economice nu mai pot fi transformate în războaie şi nu-i mai pot feri pe unii şi lovi năprasnic doar pe alţii. Acesta este al doilea motiv care, ne place sau nu ne place, va determina omenirea să renunţe la globalism sau să reinventeze globalismul. Şi, din nou, eu cred, şi nu sunt deloc singurul, că ne aşteaptă o reinventare.
Fiindcă am răspuns atât cât m-am priceput la cele două provocări, şi mergând pe această teză a reinventării globalizării, atât ca o consecinţă a pandemiei, cât şi ca un efect al crizei economice, nu mai rămâne decât să încercăm să identificăm câteva proiecţii pe care un stat ca România le-ar putea materializa prin politici adecvate. Şi voi face astăzi doar o simplă enumerare. Unu: Pentru a-şi maximaliza şansele, România, care la nivel global este o putere derizorie, cu un PIB mai mic decât al unor giganţi transnaţionali, trebuie să-şi promoveze cu orice preţ, indiferent cât de mare este acest preţ, interesul naţional, fără însă a atenta la principiile sănătoase ale globalizării. Amendând la nivel politic orice derapaj menit să favorizeze o putere sau alta în mod injust în raport cu România. Doi: Până în prezent, reprezentanţii instituţiilor statului român au acţionat, atunci când nu au rămas în expectativă, cel mult cu o atitudine reactivă şi aproape niciodată proactivă. Şi astfel am rămas la periferia planetei globalizate. Trebuie să ieşim de urgenţă de pe uliţă în strada mare şi să lansăm iniţiative de nerefuzat care să ia prin surprindere pe partenerii noştri mai puternici, surprinzându-i cu garda jos. Pentru a avea succes, autorităţile statului român trebuie să coopereze strâns cu un număr cât mai mare de state aflate într-o situaţie asemănătoare, pentru a crea un front comun. Trei: Şi acum, cel mai important lucru pentru că tot vin alegeri. Mai devreme sau mai târziu, românii să facă măcar de această dată efortul de a gândi cu capul lor, de a nu se mai lăsa manipulaţi, de a aplica criteriile de mai sus, cărora li se pot adăuga multe altele, fiecărui candidat şi fiecărui partid în parte. Cine se înscrie în acest model, să meargă mai departe. Cine nu, să fie trimis de electorat la lada de gunoi a istoriei!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.