Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
miercuri 19 ianuarie 2022 13:06

Editorial AMOS NEWS - Stop joc în bătălia anti-coronavirus!

Decizia Curţii Constituţionale dă de pământ cu toate amenzile date românilor în mod justificat sau nejustificat, dar în general exorbitante, sub regimul stării de urgenţă. Acestea au fost aplicate prin încălcarea Legii Fundamentale. Dar deciziile CCR nu retroactivează. Ar fi necesare circa 300.000 de procese pentru ca aceia care au fost amendaţi să scape de plată, ceea ce ar bloca cu desăvârşire şi pentru o lungă perioadă de timp întreg sistemul judecătoresc. Care sunt consecinţele care decurg din această stare de fapt? Cum mai iese Guvernul din această situaţie, mai complicată chiar decât am schiţat-o mai sus? Există soluţii? Care sunt acestea?

Avocatul Poporului, doamna Renate Weber, a făcut o sesizare cât se poate de îndreptăţită, amplă şi bine argumentată, adresată judecătorilor CCR. Aceştia nu au avut încotro, i-au dat curs, au analizat faptele şi au constatat că prin ordonanţele de urgenţă a fost creat un mecanism discreţionar în care poliţiştii au putut da amenzi, multe exorbitante, mai mari decât oriunde în Europa şi după capul lor, fără a respecta criterii pe care să le cunoască şi cetăţenii amendaţi. La rândul lor, judecătorii nu ar fi putut analiza fiecare caz în parte, întrucât legiuitorul, respectiv Guvernul, nu le-a pus la dispoziţie prin lege un minimum de criterii. Unele amenzi, relativ puţine, au fost plătite. Cele mai multe nu. Deja pe rol sunt numeroase acţiuni. Numărul acestora nu se cunoaşte. Între timp, Ludovic Orban şi-a şi făcut socoteala ce va face cu cei 120 de milioane de euro care ar urma să fie astfel încasaţi. Dar Curtea Constituţională a trântit legea. Ce urmează?

Consecinţele la prima mână sunt extrem de grave. Desigur, nu le pun pe seama Curţii Constituţionale, ci pe seama impotenţei Guvernului de a elabora un act normativ în acord cu Legea Fundamentală. Prima consecinţă este că, în principiu, vor avea loc 300.000 de procese, pentru că sunt 300.000 de oameni amendaţi, şi niciunul nu va dori să plătească! Vor face procese şi cei care au plătit, pentru că vor să-şi recupereze banii. Costurile acestor procese sunt uriaşe. Ele vor fi suportate de stat, adică de noi toţi. Pe lângă aceste costuri financiare, există un preţ şi mai mare legat de resursa umană. Sistemul judecătoresc nu va face faţă unui număr atât de mare de cauze. Pur şi simplu va colapsa! A doua categorie de consecinţe este de natură morală. Unii cetăţeni au fost amendaţi pe nedrept. Împotriva lor s-au săvârşit abuzuri, intenţionat sau nu, de către agenţii de poliţie. Alţii au fost sancţionaţi pentru că, literalmente, încălcând flagrant ordonanţele de urgenţă, au pus în pericol vieţile altor persoane. Numai că CCR nu are nicio posibilitate şi nicio calitate de a opera o distincţie între unii şi alţii. Şi nici sistemul judiciar. În consecinţă, la capătul proceselor despre care vorbeam, scapă toţi, şi cei nevinovaţi, dar şi cei vinovaţi. Ceea ce înseamnă că statul nu-şi mai poate exercita la acest capitol una dintre funcţiile lui. Statul, prin Guvernul său, s-a autocastrat! Cei vinovaţi vor triumfa. Dar asta se întâmplă pentru trecut. Care este efectul imediat după decizia de săptămâna trecută? Ce se întâmplă acum?

Există trei categorii de cetăţeni. Unii care înţeleg faptul că, de peste 1.000 de ani, prima măsură pe care comunităţile au adoptat-o pentru a se feri de epidemii a fost şi rămâne distanţarea socială. Este de presupus că aceştia vor continua să respecte regulile elementare stabilite de oamenii de ştiinţă. A doua categorie de cetăţeni e formată din cei vulnerabili. Ei minimalizează pericolele pandemiei. Ei nu realizează faptul că, în acest an, până în prezent, la nivel mondial au murit cu o treime mai mulţi decât anul trecut. În cea mai mare parte, această treime suplimentară este victima directă a coronavirusului. Numai că aceşti concetăţeni, oameni de altfel de bună credinţă, sunt predispuşi să asimileze fel de fel de scenarii care de care mai fanteziste. Ca să nu mai vorbim despre teorii ale conspiraţiei. Şi deşi sunt oameni care în general respectă legea, acum, dacă nu va mai exista nicio constrângere şi nicio amendă aplicabilă şi executorie, ei vor ieşi în stradă, crezând că în felul acesta îşi manifestă spiritul liber. Iar a treia categorie, mult mai mică, dar extrem de periculoasă, este alcătuită din oameni certaţi cu legea, personaje care abia aşteaptă o fisură pentru a încălca cu cinism actele normative. Prin urmare, începând de acum, pericolul de accelerare a pandemiei în România creşte exponenţial.

Aparent Guvernul, care şi-a pierdut şi bruma de credibilitate pe care o mai avea, nu prea are soluţii. La limită, există totuşi o soluţie guvernamentală. Guvernul ar trebui să se întrunească şi să dea o ordonanţă de urgenţă. Această ordonanţă trebuie să anuleze absolut toate amenzile date în virtutea ordonanţelor militare. Prin ordonanţa de urgenţă nu se poate face nicio distincţie între amenzile corecte şi cele incorecte. Prin urmare, decât să condamni un nevinovat, mai bine şi mai democratic este să scape nouă vinovaţi! A doua parte a ordonanţei de urgenţă ar trebui să reglementeze ceea ce se întâmplă în viitor, atâta timp cât va mai dura pandemia. De această dată, Guvernul ar trebui să se consulte cu juriştii din toate partidele politice şi să găsească o soluţie, de această dată deşteaptă şi constituţională, dar şi umană, pentru a sancţiona persoanele care, printr-un comportament iresponsabil, pot pune în pericol sănătatea altor persoane. La capătul acestui demers, premierul ar trebui să-şi ceară scuze şi, eventual, să demisioneze, pentru a lăsa să fie reconstruită cât de cât credibilitatea Executivului. Şi, în subsidiar, pentru a-i creea cale liberă lui Siegfried Mureşan, personajul dorit de Berin, de Bruxelles şi, mai nou, de preşedintele Klaus Iohannis în această funcţie. Dar aceasta este totuşi o temă colaterală. Parlamentul, la rândul său, poate face un demers pe care deja liderii principalelor partide din opoziţie l-au anunţat, şi anume o lege în regim de urgenţă prin care sunt amnistiate toate amenzile date. Dar, atenţie, după această amnistie, ceva trebuie totuşi pus în loc, pentru că altfel pericolul pandemiei devine mult mai ameninţător decât în prezent.

Situaţia însă se complică şi mai mult, tot ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale şi tot ca o consecinţă a unei sesizări la fel de întemeiate făcute de Avocatul Poporului. Klaus Iohannis şi Ludovic Orban au anunţat că intenţionează să înlocuiască starea de urgenţă cu o stare de alertă. Starea de alertă are alt regim juridic. Dar, în principiu, ar permite aplicarea unor restricţii indispensabile combaterii pandemiei. Numai că această stare de alertă este reglementată printr-o ordonanţă de urgenţă din 1994, perimată istoric şi neconstituţională, pentru că restrângerile unor drepturi cetăţeneşti nu pot fi făcute decât printr-o lege trecută prin Parlament, sub nicio formă prin ordonanţe de urgenţă. Ca urmare, CCR a declarat neconstituţională şi ordonanţa de urgenţă din 1994. Este CCR de vină că se întâmplă toate acestea? Nicidecum! Cine încearcă să demonizeze CCR, indiferent ce poziţie ocupă în statul român, este iresponsabil. Aici soluţia e ca, de urgenţă, printr-o colaborare dintre Guvern, specialiştii jurişti şi oamenii de ştiinţă din toate partidele, să fie elaborat un act normativ care să treacă prin Parlament şi care să asigure cadrul juridic adecvat aplicării măsurilor prin care societatea se protejează de pandemie.

Din toate detaliile prezentate mai sus, în măsura în care consideraţi că ele sunt corecte, se poate cu uşurinţă trage concluzia că, înainte de a asista în România la o disoluţie a unora dintre principalele instituţii ale statului, asistăm la un fenomen mult mai grav, la disoluţia încrederii cetăţenilor în stat, în Guvern, în Preşedinţie, în sistemul judecătoresc, în Parlament, în poliţie, în serviciile secrete. Această încredere trebuie cumva refăcută. Pentru că altfel contractul dintre toţi cetăţenii României, care prevede obligaţii şi recompense şi care se află la fundamentul statului modern, se desfiinţează. Iar teritoriul României devine o pradă uşoară pentru primii poftiţi!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.