Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
miercuri 19 ianuarie 2022 13:16

Editorial AMOS NEWS - Concluzii la sfert de pandemie

Trag o linie după o perioadă cum nu mi-a mai fost dată nici în coşmaruri. La câte s-au prăbuşit, nu ştiu alţii cum sunt şi cât au pierdut. Pe mine, m-a despuiat. Am rămas dezbrăcat de amăgiri şi iluzii. Nu că am renunţat la planuri de călătorie. Pur şi simplu, le-am şters. Nu am mai trecut nici prin faţa unui magazin de îmbrăcăminte. Pentru ce? Nu m-am mai avântat în tot felul de întâlniri de afaceri. Să plănuim ce? N-am fost deranjat de niciun politician! De ce s-o fi făcut? Bate moartea la fereastra tuturor şi ei îşi fac planuri de putere? Sictir! Am rămas fără aproape toate falsurile şi sclipiciurile vieţii moderne. Adio televiziuni, adio dezvăluiri "bombă" şi adio, dezbateri încinse! Am tras obloanele pentru toată lumea, lăsându-le deschise numai pentru câţiva prieteni. Am redescoperit zădărnicia, muzica veche, frumuseţea pădurii, nefericirea căţelului pe care îl ignoram de atâta vreme. Şi am uitat de drumuri, de îmbrăcăminte, de emisiunile de televiziune şi de desfrâuri gastronomice. Toate s-au prăbuşit! Au devenit mici, penibile, inutile. Toate aceste pastile de stins memoria s-au risipit ca aburul, lăsând aerul mai curat, viaţa mai simplă, bucuriile mai puţine (dar mai importante).

Nu ştiu ce au simţit ceilalţi, dar, pentru mine, ameninţarea pandemiei a fost ca o purificare. M-a curăţat de toate nimicurile. S-au dus dracului, de parcă n-ar fi fost! Niciodată nu m-au încolţit întrebările ca acum. Pe mine unul, cele 60 de zile m-au întors la natură, la copilărie şi la Anglia medievală, cu marele William Shakespeare. În patru secole de progres, n-am făcut niciun pas în plus de la întrebările sale privitoare la condiţia umană. A fi sau a nu fi bate mereu orice sens al lui "a avea" şi gustul amăgitor al proprietăţii.

Am redescoperit concertele înregistrate pe vinil, casetele Agfa, TDK şi BASF cu muzica de noapte din anii comunismului şi am fost silit să mă întorc la farmecul poveştilor de dragoste din tinereţe. Mai ales, a celor netrăite, rămase numai în mintea mea. Ele mă urmăresc şi acum, în ciuda războaielor pandemice, a disputelor jurnalistice şi încep să se învîrtă peste mine în toate nopţile în care mă pierd pe drumurile necunoscute ale vârstei. Cele două luni de izolare m-au obligat să mă reîntâlnesc cu mine şi, mai ales, cu greşelile, cu îndoielile şi cu toate micile mele secrete, devenite grele ca nişte pietroaie.

De ce mărturisesc toate aceste trăiri pe care le-aş putea ascunde? Pentru că izolarea şi pericolul pandemiei ar trebui să ne scuture, să ne trezească din mreaja preocupărilor de doi bani. Lunile acestea de izolare ar trebui să ne ajute să înţelegem că plutim pe oglinda nopţii şi pe apele timpului. Ar fi păcat să rămânem numai cu concluzia că putem fi fericiţi cu mult mai puţin. De fapt, cu aproape nimic. Ne-ar ajunge să ne ridicăm, fără dureri, în lumina dimineţii!

Din păcate, cele două luni de izolare nu ne-au făcut mai uniţi şi nici mai conştienţi de importanţa vieţii în comunitate. Am trăit doar pe cont propriu. Cele câteva reacţii de aplauze, de cântat pe balcoane, de orchestrat prin telefoane şi pe net nu sunt decât modeste răbufniri ale dorinţei de solidaritate. Până la ea, noi, românii, mai avem de parcurs drumuri grele şi lungi.

Nici măcar n-am realizat că suntem departe de sfârşitul pandemiei. Şi, dacă se mai domoleşte anvergura contaminării, vine valul de consecinţe. Economic, vine schimbarea lumii. Am mai înţeles, din felul în care s-au bramburit lucrurile în cele 60 de zile, că nu avem pe cine conta. Mă refer la Guvern şi la preşedinţie. Despre SRI mi-am propus să scriu în zilele următoare, pentru că principalul serviciu de informaţii al României se află într-o situaţie specială.

Aţi citit lista de neamuri şi ciumeţi agăţaţi de Ion Ştefan "Grindă" prin toate instituţiile din zona sa? Aţi văzut ce caricaturi umane îl înconjoară pe Ludovic Orban? Ştiţi ce-am înţeles din cele 60 de zile? Că politicianul român, tont sau genial, n-are frică nici de Dumnezeu, nici de Diavol!

Vă mai aduceţi aminte de perioada premergătoare stării de urgenţă? Blambecul nostru conducător era ţintuit pe planul său de alegeri anticipate. Pofta de putere totală îl seca! Nu s-a gândit la nimic altceva şi ne-a demonstrat că nu are fler şi nu sesizează priorităţile şi ameninţările importante (gripă uşoară!), că e mare fomist în materie de imagine şi putere. S-ar da în stambă şi pe Calea Victoriei sau în Piaţa Romană numai să aibă parte de câteva aplauze! Aceste luni m-au ajutat să înţeleg că avem un cetăţean cu îndatoriri legale în Palatul Cotroceni, dar n-avem preşedinte. Nici preşedinte, nici premier! Să ne înţelegem. Eu nu le contest funcţiile. Nu cred că le acoperă cum trebuie nici într-o mică măsură şi nu cred că ne putem baza pe dânşii. De când a fost votat această ruşine de Guvern Orban, am avut parte de cele mai cumplite improvizaţii administrative, financiare, economice, inclusiv în materie de conducere a vieţii publice la vreme de molimă.
Din nefericire, cele două luni de "răgaz" economic nu ne-au luminat în vreun fel. Nici în privinţa priorităţilor economice, nici în legătură cu nevoia imperioasă de profesionişti. O luăm de la capăt, aşa cum am fost, dar, cu mai puţine forţe, cu mai puţine firme şi cu câteva picături de elan. Şi mai îndatoraţi faţă de bănci şi faţă de manualele de economie!

Cine şi cum ne-ar putea reda încrederea în insituţii, în preşedinţie, în Guvern, în economie?

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.