Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
mari 26 octombrie 2021 01:15

Editorial AMOS NEWS - Vai de cultura noastră!

Politică şi COVID şi iar politică şi COVID! Nu am mai auzit o ştire culturală la zi de o groază de luni. Numai paparude, bârfe, declaraţii politice despre pandemie, cârteli de progresişti şi alarme trase de doctori disperaţi. Mai zilele trecute, chiar m-am mirat când un regizor tânăr povestea că vrea să facă un film despre actorul Constantin Codrescu! N-am mai auzit vorbindu-se despre acest mare actor de ani şi ani. Adevărul este că viaţa culturală în România şi, mai ales, pe vreme de pandemie, s-a dus pe copcă. Sau este leşinată peste tot. Iar artiştii, din plictiseală, s-au convertit în politicieni sau în lătrăi de serviciu.

Pe vremuri, mai erau nu ştiu câte ştiri despre târgurile de carte. Şi câteva interviuri zgârcite cu scriitori. Adio! Nu se mai lansează cărţi decât eventual în tăcere, nu se mai anunţă romane, ca să nu mai vorbesc despre lansări de volume de poezie. Lumea este dominată de politicieni, de actori şi de sportivi (tenismeni, fotbalişti şi baschetbalişti), producţia scriitorului ajungând undeva la coada ierarhiei de consum cultural. Nu acelaşi lucru se întâmplă în Franţa, în Italia sau în Anglia. Acolo, vocea scritorului se aude iar producţiile importante declanşează dezbateri publice şi devin evenimente. În România, tăcere mormântală! Parcă ne-ar fi ruşine de cărţi şi de concerte clasice, de solişti şi de dirijori, de pictori şi graficieni! Ce mişcare culturală poate captiva atenţia publicului când domeniul este condus de o bună bucată de vreme de nişte ciumeţi inexistenţi în domeniu. Nulităţi cu funcţii!

Cu ani în urmă, chiar şi pe vremea lui Ceauşescu, Ministerul Culturii era condus de oameni mai cu habar, dacă nu măcar cu un strop de respect faţă de domeniu. Acum, ca şi la învăţământ, anonimi de doi bani, nime-n drum de dragul puterii, plasaţi acolo pentru a controla numirile şi distribuţiile de fonduri. Şi PNL-ul şi PSD-ul au trimis la conducerea acestor ministere tot soiul de Lemn-Tănase. Cum să lanseze proiecte, cum să atragă atenţia, cum să potenţeze o mişcare, cum să dea greutate unor eveniment când ei n-au depăşit poveştile lui Ion Creangă? Dacă Ludovic Orban crede că la administrarea culturii române poate pune un ţuţăr de nivel OTV sau de Antena Stars înseamnă că şi el este tot un politician de teapa OTV-ului lui Dan Diaconescu sau al lui Dan Voiculescu.
Tristeţea este cumplită! Eugen Şerbănescu, cel pe vremea căruia s-au mai produs filme la CNC, este cercetat acum de DNA, iar postul este ocupat de o propagandistă de la SNSPA, specializată mai mult pe mesaje sclifosite la Realitatea TV. Recompensă politică pentru slugăreală intelectuală!

Ce mare artist român a mai fost subiectul unui eveniment sau al unei "personale"? Ce tendinţe şi ce regizori se ridică în teatrul românesc? Care mai este viaţa teatrelor din provincie? Cum supravieţuiesc? Sunt călcate în picioare de "rafinamentul" cultural al analfabeţilor din judeţe? Ce se întâmplă la Opera Naţională Bucureşti? De câţiva ani, de la plecarea Alinei Cojocaru şi a lui Johan Cobborg, Opera Naţională Bucureşti a rămas de izbelişte, controlată de un trimis politic aerian în domeniu şi cu mare poftă de sforărit. Ce se întâmplă acolo ţine de un Bizanţ în apogeul decăderii şi de mahalaua Bucureştilor, nu de prima scenă lirică a României.

Publicăm un material despre situaţia tensionată de la Opera Naţională Bucureşti. Îndărătul scandalului se află o mulţime de ilegalităţi şi de orgolii neartistice. Pentru Ludovic Orban, precizăm că Opera Naţională Bucureşti este o clădire pe cheiul Dâmboviţei, în care se joacă spectacole clasice interpretate de artişti lirici. Tot acolo se desfăşoară spectacole de balet şi fiinţează un cor şi o orchestră. Opera Naţională nu aduce voturi şi nici clienţi, nu gâdilă la tălpi şi nu poate fi închisă. Pe deasupra, Opera Naţională, împreună cu Teatrul Naţional şi cu Ateneul Român, alcătuiesc floarea scenei românşti şi vor rămâne la fel şi după dispariţia lui Ludovic Orban din politică. Dacă premierul nu ascultă decât manele şi mandoline, nu înseamnă că nu este obligat să se aplece asupra dramei unei instituţii de cultură, ignorată şi de partidul său şi de PSD. Şi unii şi alţii au trimis acolo numai netoţi şi consecinţele sunt dezastruoase.

Vom încerca să găzduim, pe larg, problemele Operei în "Cotidianul", în speranţa că, în acest fel, vom izbuti să declanşăm o preocupare şi o energie care să schimbe starea generală a instituţiilor de cultură. Cei care lucrează în alte instituţii de cultură, atinse şi ele de acest suflu nenorocit al decăderii (inculturii), ne pot scrie, dacă doresc, şi le vom găzdui opiniile şi relatările.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.