Editorial AMOS NEWS - Alegerile, scurtă recapitulare
Prin semnificaţiile rezultatelor şi consecinţele provocate, recentele alegeri sunt, probabil, printre cele mai spectaculoase din ultimii ani. BEC a anunţat, în sfârşit, rezultatele finale, astfel că sunt posibile nişte concluzii succinte, în primă lectură. O pleaşcă de la Moş Nicolae. PSD este marea vedetă a alegerilor. Într-un moment în care mulţi aşteptau să li se cânte prohodul, social-democraţii s-au clasat cu patru procente peste liberali, lăsând fără aer toată camarila lui Iohannis. Marea eroare a liderilor PSD ar fi să creadă că acest rezultat se datorează lor. Nici poveste! Scorul PSD este o pleaşcă adusă de Moş Nicolae, din partea tuturor celor enervaţi, jigniţi ori frustraţi de comportamentul inadmisibil, violent şi sfidător, al lui Iohannis, Orban, Câţu, Rareş Bogdan, Florin Roman, Turcan et Co.
Românii detestă îngâmfarea, nu înghit jignirile, resping prostia şi urăsc nazismul. Şi cum întruchiparea tuturor acestor patologii de educaţie şi caracter este Iohannis, românii au pus voturile care încotro, numai la liberali nu. Aşa s-a trezit şi PSD pe tavă cu nişte voturi care i-a derutat în aşa hal pe lideri încât aceştia nici nu ştiu prea bine ce să facă cu ele.
Guvernare eşuată. Alegerile au consemnat falimentul unei guvernări slugarnice, improvizată, adusă la putere prin aranjamente şi alcătuită după 3 criterii principale: a)banii aduşi în conturile partidului, b)slugărnicia faţă de Iohannis şi c)decibelii înjurăturilor la adresa PSD.
Un guvern atins de paranoid mai abitir decât de covid, cu miniştri care au intrat repede în folclor cu nume precum Tilişcă, Grindă, Pepsiglass, Liftiera, Cuie Mîţu, Sculata moartă etc este o ruşine naţională. Acest guvern antihrist, incompetent şi arogant, a folosit pandemia pentru a lovi, sub comanda lui Iohannis, în lucruri scumpe românilor - în biserică, în libertate, în credinţă, în demnitate…Iohannis a redeschis pieţele pentru ţărani cu o zi înainte de vot, cum a făcut Ceauşescu, când mai dădea 100 de lei la pensie, în timp ce elicopterul evadării îşi încălzea motorul pe acoperiş… Continuarea unei astfel de guvernări, reşapată cu promotorii huliganismului politic în parlament, este încă o mare jignire adusă poporului român.
Ascensiunea AUR este un semnal de alarmă pentru societatea românească. Apariţia acestui partid răspunde evident unei aşteptări. Chiar dacă mulţi se fac că nu aud, în ţară există un murmur tot mai consistent de nemulţumire populară faţă de starea de vasalitate a ţării. România a ajuns să îşi plece capul în faţa tuturor piţifelnicilor care vin pe-aici cu diurnă de la Bruxelles, cu un aer de luftinspectori, dând note la purtare statului român, trasând linii roşii şi agitând ameninţător din degete.
Sub biciul unei propagande năimite şi la presiunea unor politicieni iresponsabili, din agenda partidelor au fost eliminate cu timpul orice opţiuni pentru suveranitate şi apărare a demnităţii naţionale. Cuvântul patriotism a ajuns să fie considerat o blasfemie.
În acest context, apariţia unei mişcări precum AUR era inevitabilă. În loc ca tema patriotismului să fie scoasă de la naftalină şi să devină o preocupare doctrinară comună tuturor partidelor cu vocaţie naţională, nu cosmopolită, această temă este acum confiscată de o grupare politică pe care lumea abia o descoperă. Scorul obţinut în alegeri de acest partid cu numai 5000 de membri, înfiinţat anul trecut de Ziua naţională, a generat efectul bulgărelui de zăpadă: în numai câteva zile, numărul de membri a crescut de patru ori. Pe termen scurt, AUR va trebui să-şi testeze rezistenţa la câteva mari provocări: penetrarea de către acoperiţii serviciilor secrete, propaganda securistă care deja a luat-o în primire cu tot felul de epitete şi înscenările nebănuite la care liderii anonimi de acum vor fi supuşi din partea Statului paralel.
Derbedeismul scos din scenă. Alegerile au făcut şi un act de dezinsecţie: l-au eliminat din politică pe Victor Ponta. Trădător repetat al propriului partid, plagiator dovedit, de un carierism devastator, mereu dispus să scuipe unde a lins, obraznic, semnatar al pactului cu Băsescu-Petrov, slugarnic faţă de lista lui Barroso, plimbăreţ prin crame cu Kovesi, degustător de şorici pârlit în sufrageriile SRI, făcând vraişte partidul care i-a oferit absolut totul, disponibil faţă de oricine care îi putea asigura o funcţie mai înaltă sau un grad în plus, ocupat mai mult cu telefonul decât cu treaba la birou, trepăduş neobosit al televiziunilor, acest Ponta atinsese în ultima perioadă o nouă culme a tupeului, autoanunţându-se drept candidat la preşedinţie în 2024. Acum a primit un reject, despre care foarte multă lume speră că va fi definitiv.
Paguba colaterală a lui Ponta este Călin Popescu-Tăriceanu. Acesta s-a bosumflat că PSD nu l-a desemnat candidat comun la prezidenţiale şi, la prima ocazie, a întors armele. PSD a ieşit de la guvernare cu voturile Pro-România şi ALDE. Tăriceanu, în loc să stea la un loc călduţ în alianţa cu PSD, a făcut rahatul praf luându-se după Ponta. Soarta lor poate să intereseze mai puţin, dar consecinţa gravă a acţiunilor lor politice a fost aducerea la putere a „guvernului Lui”. De care nu scăpăm nici după aceste alegeri.
Amin lui Băsescu-Petrov? Alegerile au marcat, în sfârşit, scoaterea lui Băsescu-Petrov din peisajul politic intern. A rămas europarlamentar, cu leafă bună şi pensie babană, dar printre puţinii din Europa care nu mai au partid în parlamentul naţional. Dar nu atât Băsescu-Petrov contează în acest ecuaţie, întrucât fostul preşedinte, tunător dovedit la securitate, n-are nici un fel de greţuri să mai candideze în 2024 şi mai departe, până la adânci bătrâneţi, pentru cine ştie ce sinecuri internaţionale… PMP n-a mai intrat în parlament, deşi sistemul s-a scremut până în ultimul moment să scoată cu forcepsul pentru PMP fiecare sutime de procent din sacii cu procese verbale. Şi asta pentru că, având la dispoziţie şi mandatele PMP, misiunea lui Iohannis de a-şi face „guvernul Lui” era mult mai uşoară. Sistemul paralel de numărare a voturilor, aplicat de PSD, a dat însă peste lăbuţe tabletelor, astfel că scorul PMP n-a putut fi întors. Petrov are sacii în căruţă, dar ciracii săi au rămas cu buza umflată, printre care Cristian Diaconescu, Onaca, Bichir (multivalent, multipotent), Turcescu, Mihai Neamţu (care, în 2012 saluta de pe fereastra unui wc de la etaj, fraudarea referendumului de demitere a lui Băsescu), Eba-mamă a trei copii de la doi bărbaţi (rămâne familia uniparentală fără susţinere în parlament!), Cătălin Avramescu (faimosul doctor în ştiinţe despre canibalism), Sechelariu (turnător calificat în dosarele ului A.Năstase), Dorinel munteanu-fotbalistul (!), Liviu Negoiţă (Livache, după numele de alint, reîntors în scumpa patrie după un lung „exil” pe malul Lacului Como, unde deţinea o vilă vecină cu a lui George Clooney) ş.a.
Avertisment huliganismului politic. Alegerile au marcat şi reculul USR – PLUS, într-un moment când această falangă de esenţă securistă se legăna în beţia succeselor obţinute cu sacul la locale. Adunătura a tot felul de chichirăi, chortilde şi năsui, paraşutaţi de nu se ştie unde direct în parlament, este cea care, în premieră, a adus huliganismul politic în viaţa ţării. Senatorii lor dormeau peste noapte în clădirea parlamentului, la şedinţele de comisii aduceau boxe cu muzică de manelişti, în sală defilau cu pancarte jignitoare ş.a.m.d. Regimul Iohannis se susţine pe huliganii politici, îi încurajează să circule liber prin republică, să agreseze în plină stradă adversarii politici ori familiile unor foşti lideri (cum s-a întâmplat chiar în ziua alegerilor, cu soţia şi fiul lui Adrian Năstase).
Huliganismul, o plagă pe obrazul societăţii şi pandant al iohanismului, a primit, totuşi un avertisment prin scorul sub aşteptări primit la alegeri, dar acest lucrunu-i intimidează câtuşi de puţin. Dimpotrivă.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
