Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
mari 26 octombrie 2021 01:34

A plecat la ceruri Domnul Profesor...

Astăzi ne-a părăsit prof. Constantin Voiculescu. Este copleșitor de dureros gândul că domnia sa nu va ma fi printre noi decât ca amintire. Nu cred să existe om care l-a cunoscut și asupra căruia să nu fi lăsat o amprentă cât de mică prin modul său calculat de a se raporta în relațiile cu cei din jur, prin atitudinea plină de înțelepciune și de eleganță, prin cultura impresionantă și prin pregătirea profesională aproape fără cusur... Unora le-a făcut mult bine și aceia n-au cum să uite că, la un moment dat în viață, prof. Voiculescu a fost cel care a pus o cărămidă la procesul lor de devenire. Pentru alții, intersectarea cu acest OM a fost o revelație... Un dascăl model și un etern ambasador al culturii românești, iremediabil îndrăgostit de țara și de limba sa, pe care le apăra cu sfințenie de influențele occidentale, de agramați și de nepatrioți, prof. Constantin Voiculescu deținea atribute molipsitoare şi ştia cum să îndemne la iubire şi respect pentru cultura neamului şi cum să-i facă să se simtă vinovaţi pe aceia care tratau cu superficialitate acest aspect. Punctual, ordonat, uneori exigent, alteori îngăduitor și răbdător, domnia sa era nelipsit de la întâlnirile de cenaclu (amintim că era președinte de onoare al Cenaclului literar local "Nicolae Velea" de pe lângă Biblioteca Municipală) şi de la oricare activităţi şi evenimente culturale la care rar se întâmpla să fie doar observator. În plus, semna consecvent la rubrici de profil din paginile publicaţiilor locale şi zonale. Prof. Voiculescu era şi pentru ARGEŞ EXPRES o "prezenţă" nepreţuită şi fidelă... Mereu pregătit cu o temă de abordat, niciodată nu refuza invitaţia de a vorbi sau de a scrie despre vreun scriitor român, despre apecte specifice identităţii naţionale sau despre draga sa limbă maternă. De altfel, domnia sa este autor a nenumărate eseuri pe care le-a publicat de-a lungul vieţii şi le-a strâns acum, spre final, în două volume pe care ni le-a lăsat moştenire. Asta, printre alte câteva cărți importante, adresate elevilor, studenților, dar și profesorilor de limba și literatura română: „Cum vorbim, cum scriem” (Ed. Lampadarul de Aur, Oradea, 2004), „Articole, Eseuri, Recenzii” (Ed. Arefeana, București, 2010); „Cum vorbim, cum scriem”, ediția a II-a, revizuită și adăugită (Ed. Arefeana, București, 2011).
Pentru cei care i-au fost elevi, prof. Voiculescu va rămâne acel "Domnu Trandafir" din parcursul lor şcolar... Pentru colegii de cenaclu şi pentru toţi aceia care aveau înclinaţii scriitoriceşti şi-l consultau el a fost omul care nu obosea în încurajări şi sfaturi constructive, cel care critica blând şi vedea potenţial în fiecare încercare. A scris prefeţe, cronici de carte şi recenzii prin care şi-a ajutat colegii să urce pe scara valorii literare. Cred că toate aceste componente ale personalităţii sale au făcut să fie unul dintre cele mai respectate nume ale comunităţii locale şi nu mă îndoiesc că aşa va rămâne... Nu degeaba a fost numit "Un cavaler al eleganței literare și un adevărat specialist al corectitudinii gramaticale" (Nelu Arefeanu).
Cel mai mult am apreciat la domnia sa capacitatea de a admite fără urmă de frustrare că a greşit şi de a cere scuze. Îmi amintesc cum, în urmă cu 2 ani, după ce am publicat în Argeş Expres un articol despre o expoziţie de pictură, am fost sunată de dl. profesor pentru a mă atenţiona într-un mod foarte prietenos că am utilizat greşit cuvântul "curator" şi i-am inventat un sens nou. Fără să mă certe, mi-a oferit binevoitor câteva alternative, sinonime, care să mă ajute pe viitor. Cunoscând că termenul căpătase în limba română şi sensul cu care eu îl folosisem în text (persoană care moderează sau coordonează un vernisaj) - ce-i drept, nu de foarte mult timp, fiind mai degrabă calchiat din franceză, i-am explicat d-lui profesor aceste aspecte şi mi-a promis că se va documenta. În aceeaşi zi, spre seară, a revenit cu un apel: "M-am documentat! Vă cer scuze, am greşit, aţi avut dreptate. Este un sens nou despre care eu nu am ştiut. E semn că lumea evoluează şi eu am îmbătrânit. Am învăţat ceva nou de la dumneavoastră şi vă mulţumesc!". Cuvintele acelea mi-au răsunat multă vreme în minte şi m-au marcat. Nu este vorba despre "mândria" că l-am "învins" pe dl. profesor, ci despre exemplul pe care mi l-a dat... Tocmai el, Profesorul de Limba română, dl. Voiculescu, respectat de toată lumea, recunoscuse cu seninătate că a greşit! Şi cine eram eu să-mi ceară scuze?... Încă de când am început să lucrez ca jurnalist, alegând sectorul de cultură (fiindcă pentru asta mă pregătisem), "teama" mea era dl. profesor. Mă gândeam să nu cumva să greşesc ceva, fiindcă "ce ar spune?". După o vreme, au venit încurajările, apoi felicitările şi aprecierile, pe care le preţuiam mai mult decât pe ale oricui altcuiva, fiindcă le primeam de la un asemenea OM, care pentru mine reprezenta o "autoritate" în domeniu! 
Voi încheia acest "in memoriam" sărăcăcios amintind cât de frumos îl caracteriza un alt om exemplar al spaţiului cultural argeşean, prof. Daniel Dejanu, la împlinirea a 80 de ani (2015): "Cu mersul său ager, înalt și drept ca bradul, elegant și prietenos, cu privirea mereu spre oamenii dragi, domnul profesor Constantin Voiculescu domină zâmbitor peisajul citadin argeșean, înnobilând comunitatea noastră prin prezența sa impunătoare, ca personalitate care impune respect și prețuire…". Parcă-l şi văd cum trecea pe bulevard, la umbra nelipsitei pălării, cu mâinile la spate, contemplând, analizând, frământând gânduri şi salutând respectuos... Odihnă veşnică, domnule profesor!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.