Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
mari 19 octombrie 2021 04:36

Editorial AMOS NEWS - România "facultativelor"

 

Se întrunesc membrii CSM. Judecători şi procurori. Oameni cu o experienţă incontestabilă în domeniu. Dintre care unii, destul de mulţi, sunt de bună credinţă. Se sfătuiesc. Iau o decizie. După ce, în prealabil, îşi prezintă şi îşi analizează reciproc argumentele. Şi ce să vezi? Decizia e doar una consultativă. Pentru că, mai târziu, vine o singură persoană şi decide. O păstrează sau o aruncă la gunoi. Şi nu este singurul caz de acest fel. România "facultativelor" sau, cum doriţi, "consultativelor", este un stat eşuat. Fix din acest motiv.

Am fost deseori şi voi mai fi critic la adresa modului în care este organizat Consiliul Superior al Magistraturii. Cred - şi am toate argumentele în acest sens - că în această instituţie nu au ce să caute procurorii. CSM ar trebui să fie exclusiv un organism de decizie al judecătorilor. Într-un proces penal sunt trei părţi. Avocatul, care îşi reprezintă clientul, persoană fizică sau juridică şi încearcă să-i apere interesele. Procurorul, care are rolul de a apăra interesele statului. Iar deasupra acestora este judecătorul, care înclină balanţa într-o parte sau alta. Care decide. Existenţa unui Consiliu Superior al Magistraturii, din alcătuirea căruia fac parte doar două părţi, nu una, nu trei, este o inepţie. Şi, cu toate acestea, până când lucrurile vor fi schimbate printr-o nouă Constituţie, eu cred că CSM nu are niciun rost atâta timp cât deciziile sale, luate de obicei după îndelungate şi serioase deliberări, rămân opţionale. Ca un fel de sfaturi, de care decidenţii politici pot sau nu pot să ţină seama.

Preşedintele României, chiar dacă îi permite Legea Fundamentală acest lucru, nu are niciun drept moral să ia o decizie diferită sau chiar diametral opusă verdictului dat de Consiliul Superior al Magistraturii. Dacă pretindem că suntem un stat care acordă prioritate forţei dreptului şi nu dreptului forţei, atunci cum ne putem permite să ignorăm, de câte ori dorim sau gândim altfel, o concluzie la care au ajuns specialiştii de primă mărime, judecători şi procurori cu experienţă din CSM? Oricâtă autoritate ar putea avea un preşedinte şi oricât de mulţi consilieri ar avea acesta, este exclus să poată rivaliza în materie de autoritate profesională cu un organism cum este CSM.

Cu atât mai mult, un ministru al Justiţiei, un personaj mai bun sau mai puţin bun, dar numit în această poziţie exclusiv din motive politice, nu poate aduce în poziţie de knockout Consiliul Superior al Magistraturii, declarând în acelaşi timp, în mod demagogic, că această instituţie reprezintă epicentrul şi creierul unei puteri independente în stat. Care este puterea judecătorească. Preşedintele României, în persoana lui Klaus Iohannis, a ignorat decizia CSM în ceea ce-i priveşte pe doi dintre cei trei şefi ai marilor Parchete. A trecut pur şi simpu peste această decizie, călcând-o în prealabil în picioare, şi a făcut respectivele numiri ca şi când CSM nu ar fi avut nicio obiecţie. Din acest motiv, în mod corect, a fost criticat atât de analişti, cât şi de oameni politici. Între aceşti oameni politici s-a numărat şi actualul ministru al Justiţiei, Stelian Ion. La acea dată, un simplu membru USR, cu o vizibilitate discutabilă. La scurt timp, primind protofoliul Justiţiei, acesta încalcă la fel de brutal regula morală despre care m-am pronunţat mai sus. Utilizând acelaşi motiv. Şi anume că nu-i interzice Constituţia să procedeze astfel. Decizia luată zilele trecute de CSM, după o îndelungată şi aprinsă dezbatere, de a nu fi desfiinţată singura structură care permite anchetarea unor judecători şi procurori care au comis abuzuri grave, încălcând drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, nu reprezintă pentru Stelian Ion nimic. Cel mult o hârtie, care poate fi aruncată la coşul de gunoi. Şi a spus acest lucru la fel de explicit, cum l-a acuzat de aceeaşi faptă nu cu mult timp în urmă pe preşedintele Klaus Iohannis.

Exemple în acest sens, din nefericire, sunt nenumărate. Mă voi referi însă pe scurt doar la un fapt care este, după opinia mea, şi mai grav. Şi anume la nerespectarea deciziilor Curţii Constiţionale a României. Când CCR constată că un act normativ nu este conform cu Legea Fundamentală, atunci, în mod obligatoriu, respectivele norme trebuie schimbate. Sau, dacă CCR constată că un act normativ este constituţional, atunci instituţiile statului au obligaţia de a-l aplica. În mod logic, nimeni nu se poate plasa din această persectivă la jumătatea drumului. Şi totuşi se întâmplă. Când unui preşedinte al României nu-i convine o decizie CCR, acuză pur şi simplu instituţia că se află în slujba adversarilor săi politici şi decide de capul lui că legea nu trebuie aplicată. Şi invers.

Mă opresc în acest punct. Făcând precizarea că, dacă dorim să fim cu adevărat un stat aşezat, modern şi puternic, avem obligaţia, cu mic cu mare, să dăm putere executorie şi nu facultativă sau consultativă unor decizii adoptate de instanţe specializate, care sunt alese şi funcţionează în mod constituţional.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

 
Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.