Sub avalanşa bancurilor proaste
Aşa trăim de ani de zile: potopiţi de bancurile proaste, care se fac pe seama noastră de către toţi cei din jur. De pildă, ieri dimineaţă, m-am trezit cu un apel telefonic de la amicul Mircea Ivănescu. Dacă l-aţi uitat sau dacă n-aţi avut habar cine e, deşi mă îndoiesc, am să vă spun că este omul cu Festivalul "Brâuleţul". Lansat în vara lui 2002, de vreo patru ani a dispărut de pe firmament. Mircea, fostul meu coleg de liceu la Corbeni, dar şi la echipa de handbal, unde era portar, mă anunţa că l-a resuscitat. Festivalul, care va să zică, doar nu v-aţi gândit la alte minuni ce ţin de pastiluţe colorate! "Brâuleţul", după câte mi-a zis, va fi reluat la Piteşti, în Piaţa Milea, unde se va desfăşura între 7 şi 9 iulie. Foarte ofensiv, ca un inter de meserie, Mircică a ţinut să marcheze faptul că nu este politizat, aşa cum n-a fost - cică - niciodată. I-am replicat, cerându-i să nu mă silească - în virtutea vechii noastre amiciţii - să recunosc că sunt mai prost decât mi-aş permite vreodată. În consecinţă, i-am reamintit că la ultima ediţie, "Brâuleţul" lui era sponsorizat de liderul PDL de atunci, omul de afaceri Ştefan Lăzăroiu. Care aspira la postul de parlamentar şi se angaja să asigure manifestării culturale suportul material necesar pentru a continua şi în anii următori. "Da, dar a sprijinit pe persoană fizică!" - m-a pus amicul la colţ. Nu vă mai spun cum a mai continuat discuţia, dar insistenţa de a susţine că vine cineva să bage bani într-un festival folcloric doar de amorul artei sau de dragul ochilor nu ştiu cui, fără vreun interes politic sau de altă natură, e un banc savurat doar de cei ce-şi permit să pozeze în proşti. Ştefan Lăzăroiu a renunţat la ambiţiile politice şi nu s-a mai complăcut în postura de a se lăsa prostit de alţii, mai şmecheri decât el, aşa că şi-a păstrat bănuţii pentru alte chestii. Iar "Brâuleţul" s-a odihnit în pace până când Mircea Ivănescu a găsit sumele necesare pentru a-l relansa la Piteşti, unde lucrează de câtva timp şi unde - probabil - şi-a făcut şi el ceva relaţii. Partea bună este că manifestarea culturală nu se pierde, iar cea proastă ar fi dacă s-ar repeta chestiile acelea jenante, cu ironiile urlate la microfon la adresa unor potenţiali adversari politici ai celor interesaţi.
Totuşi, cel mai tare în bancuri - pe plan local - rămâne blajinul nostru primar. Tipul e pontos de nu se poate, are un har special de a se lăsa prins greu la discuţii, e generos în promisiuni, dar şi scurt în memorie, aşa cum îi stă bine unui politician de factură mioritică. Cred că v-aţi convins şi dvs. că soiul ăsta de oameni îşi consumă toată energia în vuvuzelele din campania electorală, în care suflă vârtos cât îi ţin foalele. După care, la modul firesc, se odihnesc în timpul mandatului, până când se apropie vremea alegerilor. Sau cel puţin aşa ne place nouă să credem că dumnealor ar zace în amorţire... Bunăoară, acum trei ani, dom' primar Diaconu ne promitea o investiţie în parteneriat public privat la ştrand. Bag seamă că n-a căzut la preţ cu potenţialii investitori privaţi, căci argeşenii noştri se "pârlesc" la soare tot la Ostroveni. Dar ce vorbesc eu despre promisiuni electorale, când dumnealui mă asigura că săptămâna trecută va convoca o şedinţă de legislativ municipal, pentru a decide în privinţa ofertei de aderare la RAJA Constanţa, cu serviciile din domeniul apei şi canalizării. Acum mi-e clar că a fost un banc, dar nu ştiu cât de bun sau prost a fost şi mai ales pentru cine. Cam la fel s-a întâmplat şi la ultima şedinţă de legislativ, când consilierul Şerban sesiza o neconcordanţă de termeni la un proiect de hotărâre, de nu se mai ştia dacă era vorba despre un contract de închiriere sau de concesionare a unor păşuni. Diferenţa dintre ele este cam ca şi cea dintre nevastă şi amantă, iar cei ce au în patrimoniu aşa ceva, v-ar putea lămuri mai bine. Dac-ar fi să dăm crezare altor bancuri, probabil la fel de proaste, pe la munte s-ar fi rătăcit prin acte vreo 300 ha păşune. Noi, ca nişte oameni serioşi ce ne credem, îi lăsăm pe alţii, mai deştepţi, să rezolve şarada, dacă există.
Cam la fel se petrec lucrurile şi la Bucureşti. Acolo, poanta picării moţiunii de cenzură nu le-a picat uşor la flămânzări liberalilor, care s-au văzut blocaţi la poarta guvernării ferecate cu cele şapte lacăte ale consecvenţei grupului de parlamentari pe care-l dirijează vicepremierul Gabriel Oprea. Disciplinaţi, aceştia au executat întocmai şi la timp ordinul dat în interes naţional şi au pontat vinerea trecută pentru păstrarea actualului guvern. Nu s-a scurs prea multă apă pe Dâmboviţa şi "dom' gheneral" a lansat un atac dur la adresa premierului. Supărarea sa venea din nişte informaţii, conform cărora Victor Ponta şi ai lui urmăreau să modifice pe ascuns nişte legi, pentru a-i proteja pe cei vizaţi de procurori pentru corupţie. Vicepremierul a ameninţat că se retrage din guvern, dacă se va întâmpla aşa ceva. Acum, la drept vorbind, e greu de spus cine face bancuri proaste, cât timp - la rându-i - primul ministru îl atacă pe preşedintele ţării, despre care a presupus că ar fi manevrat de grupuri de interese din anturajul propriu (tare chestia, nu-i aşa?....), iar vicepremierul nu-l menajează nici el pe şeful direct pe linie administrativă, despre care afirmă - şi nu fără temei - că are pe cap nişte probleme cât casa şi că, dac-ar fi în locul lui Ponta, ar demisiona imediat. Ce să mai înţeleagă omul de rând din toate astea, şi mai ales cui să-i dea în cap pentru ce-a votat cu mânuţa proprie?...
