Editorial LA ŢINTĂ, de Doru Bobi Partidul, euroii şi puşcăria
Suma avansată de procurori ca prejudiciu prezumat în cazul Chiliman este de-a dreptul aiuritoare. Cele peste 670 milioane euro îl fac pe Vanghelie un amărât, căci lui i se pun în cârcă doar 90 milioane, iar pe Mazăre, cu cele 9 milioane de euro ale lui, un hoţ de izmene de pe culmea de rufe murdare a statului. În aceste condiţii, un Cristian David cu numai 500.000 euro e un soi de mucea, numai bun să fie botezat de nu ştiu ce cult religios, care s-ar mulţumi să-i treacă averea în patrimoniul "fraţilor". Ce-i leagă pe toţi, dincolo de religia şpăgilor, care le este imputată de către procurori?... Cu siguranţă, liantul este calitatea de membru de partid şi filozofia de hârciog, care este suprapartinică. Fără partid n-ajungeau în funcţiile din care au putut mulge lăptişorul de matcă al şpăgii de toate zilele. Cu tristeţe, constat că George Lesnea, pe care l-am cunoscut la Iaşi, prin 1973, la faza naţională a olimpiadei de Limba şi literatura română, a fost profetic când scria: "Partidul e-n toate, e-n cele ce sunt şi-n cele ce mâine vor râde la soare..." Păi ce, Dan Şova a fost o reîncarnare a lui Take Ionescu, recunoscut drept mare maestru printre avocaţii interbelici?... N-am întâlnit pe cineva care să-l compare pe actualul senator măcar cu răposatul Nicolae Cerveni, aşa că ascensiunea sa politică poate fi explicată numai prin prietenia care l-a legat de Victor Ponta. Premierul operat la picior, din motive uşor de bănuit, l-a numit ministru şi s-a trezit că vorbeau limbi diferite, de nu mai ştia nici dracu' care dintre ei minţea mai mult, agheasma ei de treabă! Acum, din spirit de corectitudine, trebuie să luăm în calcul şi probabilitatea ca procurorii să fi sărit un pic calul cu cele 670 milioane de euro din cazul Chiliman. Oare să fi forţat oarecum oamenii legii nota pe modelul "fără număr", al maneliştilor, aşa, doar pentru impresie?... Fără a neglija prezumţia de nevinovăţie, în cazul în care primarul de la Sectorul 1 este dovedit că şi-a tras cu colaboratorii suma incriminată, rămânând astfel în fruntea topului, chiar că trebuie să intre în istorie. Nu de alta, dar oricum este peste Monica Bârlădeanu şi Bianca Drăguşanu - luate la pachet cu toate neamurile şi cu concurentele din showbiz! Şi pentru că pe vremea comunismului exista Academia "Ştefan Gheorghiu", oare n-ar merita să se înfiinţeze în capitalismul de cumetrie o urmaşă care să-i poarte numele încă liberalului?... Nu de alta, dar altfel se vor irosi atâtea talente de doctori în şpagă, care au făcut din corupţie o adevărată artă. Iar dacă occidentalii exportă tehnologie, de ce să nu-i imităm şi noi cu ce avem mai profitabil - acest know-how de ultim răcnet, care poate îmbogăţi rapid un grup restrâns de membri de partid sau de grup de interese?...
În zona Curtea de Argeş, nu putem deocamdată să ne lăudăm cu performanţele înregistrate la Bucureşti, Constanţa sau prin judeţe cu posibilităţi mai mari. Oraşul nostru o fi având el titulatură regală, este şi-şi va consolida statutul de necropolă pentru capete încoronate, dar stă încă prost la capitolul nobleţei corupţiei. Mărturisesc că nu mă pot pronunţa cât efect au acatistele pe care se spune că le-ar plăti unii sau alţii, care s-ar sfârşi invariabil cu "Ţine-i, Doamne, pe procurori cât mai departe de noi şi de ai noştri!" Deocamdată s-ar putea afirma că investiţia este profitabilă, dar e greu de anticipat până când... Eu, până la proba contrarie, iau de bune asigurările că la Curtea de Argeş nici nu se pot face afaceri veroase. Dar nu pot nici ignora o observaţie de bun simţ a cetăţeanului de onoare al municipiului, Walter Stegner care, acum un deceniu, îşi dădea pe faţă uluirea faţă de demagogia argeşenilor ce se plângeau ca-n gură de şarpe de sărăcie din maşini de ultimă generaţie, mai numeroase decât în oraşe de câteva ori mai mari din Germania. Cât despre casele-viloance în faţa cărora îi căzuseră plombele, nici măcar nu mai comenta. Dacă judecăm strict după asemenea imagini, capitalismul de cumetrie le-a adus într-adevăr unor argeşeni prosperitate. Parte dintre privilegiaţi, deloc întâmplător, sunt aleşi locali sau funcţionari publici. Noi vom prezenta, pe baza documentelor, starea materială a acestora, comparativ cu ce aveau în urmă cu un an, ca să ştie şi cetăţeanul cine-l conduce. Nu vom insista asupra calităţii de membru de partid sau grup de interese, pentru că este subînţeleasă. Dar nu pot să uit cum, cu ani în urmă, am asistat la o discuţie extrem de instructivă. Un lider de partid tare pe scena locală, îi spunea unuia care depusese adeziune: "Mă', omule, la noi vin cei foarte bogaţi sau foarte deştepţi, făcuţi din materialul învingătorilor. Tu cu cât contribui la puşculiţa partidului, dacă te primim?..." Ca o paranteză, atunci nu exista ameninţarea puşcăriei pentru haiducii epocii post-iliesciene.
