Punctul pe Y, de Octavian Andronic CURSUL SCURT DE ANTICORUPŢIE DE LA CIA
Dacă nu o spunea doamna Victoria Nuland într-un interviu, muream proşti şi nu ştiam că procurorii noştri sunt antrenaţi de americani să „identifice, să investigheze şi să trimită în judecată” cazurile de corupţie. Pentru că la noi nimeni n-a făcut vorbire despre o astfel de operaţiune, care pune în mâna „antrenorilor” practic toate datele legate de fenomen. Nu zic că e rău, americanii au o vastă experienţă de acest fel, care ne poate fi folositoare. N-am înţeles însă secretul care a înconjurat această operaţiune. Ceva-ceva am bănuit din desele vizite pe care dl. Dean Thompson le face pe la instituţiile de profil - ÎCCJ, CSM, DNA, MJ - şi de la pelerinajele pe care şefii acestor instituţii le fac la ambasada din Băneasa.
Este ciudată sau nefirească această preocupare a americanilor? Nicidecum - atâta timp cât nu doar interesele comerciale, dar, mai ales cele de apărare (extinsă) îi mână spre meleagurile noastre. Este limpede că n-au nici un chef ca datorită lăcomiei unor demnitari sau funcţionari corupţi să-şi vadă puse în pericol interesele strategice. Şi atunci acţionează direct.
Nici nu este o noutate acest program „educativ”. Îmi amintesc că, în 1997, înainte de a-i numi la conducerea SRI şi SIE, Emil Constantinescu i-a trimis pe Costin Georgescu şi Cătălin Harnagea la un instructaj de câteva luni în Statele Unite. A declarat-o chiar el, într-un interviu pe care mi l-a acordat la vremea respectivă şi i se părea un lucru cât se poate de natural. La fel de natural i s-a părut lui Ioan Talpeş să le predea americanilor, în ciuda opoziţiei îndârjite a lui Măgureanu, lista ofiţerilor români acoperiţi trimişi de Ceauşescu peste hotare şi pe care americanii nu îi identificaseră după căderea cortinei de fier. Iar episodul „închisorilor CIA” - de fapt nişte spaţii de tranzit pentru talibanii capturaţi în Afganistan - vorbeşte de la sine despre îndatorarea pe care am resimţit-o faţă de partenerii noştri strategici, cărora n-am fost în stare să le refuzăm aproape nimic.
Revin însă la episodul instructajului procurorilor. Nu mi se pare deloc normal şi nici democratic că acest lucru a fost ţinut la secret. Era normal să ştim că aşa ceva se întâmplă, indiferent de sentimentele cu care o parte sau alta a opiniei publice priveşte lucrurile. De ce să ne spună doamna Nuland că procurorii noştri sunt instruiţi de americani, şi să nu ne spună preşedintele Iohannis sau ministrul Justiţiei, Cazanciuc? Nu mai vorbesc de Ponta, pentru că am impresia că în cazul lui s-a aplicat una dintre primele învăţăminte dobândite, ancheta şi inculparea sa amintind de modul în care a fost înfundat Al Capone - nu pentru crime, ci pentru nişte... facturi mai vechi. Nu vreau să fac o paralelă între personaje - ar fi oricum neavenită - ci între procedurile folosite. Procurorul Uncheşelu se dovedeşte un bun învăţăcel al lui Dewey, procurorul general care a iniţiat tehnica „dosarelor la comandă” pentru anihilarea Mafiei...
Unica mea nedumerire ţine însă de nivelul de pregătire al instituţiilor noastre şi de capacitatea lor de acţiune în situaţia în care americanii n-ar fi venit la Deveselu...
