Editorial LA ŢINTĂ, de Doru Bobi Nopţi tropicale, zile de prosteală
Cam aşa s-ar putea caracteriza situaţia din administraţia politică românească.Termenul nu trebuie să pară paradoxal sau pleonastic. Şi asta pentru că nu se poate obţine un post bine plătit în România de azi, dacă nu ai spate politic. Iar povestea aia cu desprinderea de formaţiunea care-l propulsează pe politician spre capul mesei, spre cuţitul cu care feliază pâinea prostimii cea de toate zilele, o pot crede numai cei care au interesul de a face pe proştii, ca să le meargă bine. Ăştia fac "ciocu' mic şi joc de glezne" pe muzica dictată de vremelnicii dumnezei politici ai momentului, ca să-şi permită să întindă mâna. Pentru că mai nou, şi mâna întinsă care tace poate spera la pomană, cât timp realizează că nu se pot măsura cu Şeherezadele politice. Care, mai ales când sunt prinse la înghesuială de procurori, ar putea scrie o nouă Biblie. Cel mai reprezentativ caz este cel al şefului guvernului care, pe la începutul anului, clama necesitatea ca oricine ajunge să fie pus sub acuzare să se retragă din funcţie. Acum zice că nu e cazul cu dumnealui, cât timp nu e condamnat, chiar dacă şefului statului îi crapă buza după un guvern al lui, dovadă că i-a cerut demisia premierului imediat ce a auzit că făcea obiectul unui dosar de cercetare penală. Personal am rămas uluit auzindu-l pe premierul Ponta cu câtă seninătate vorbea despre un posibil troc cu preşedintele Iohannis. Cică: "nene eu sunt dispus oricând să demisionez din fruntea guvernului, dacă-mi dai scris că-mi va urma cineva din actuala coaliţie de guvernare". Prima idee care mi-a fulgerat prin minte a fost aceea că truismul popular conform căruia s-a-ntâlnit hoţu' cu prostu' poate avea acoperire şi în mileniul trei. Cu o condiţie principală: ca şeful statului să se lase fraierit de cel al guvernului. Şi una secundară: ca noi, ăştia care-i tot votăm, să ne lăsăm prostiţi până când vom încrucişa mâinile pe piept!
Victor Ponta a mers şi mai departe: retragerea sa din fruntea PSD-ului a stârnit în interior o încăierare pe ciolan de mai mare dragul (pentru adversari). Liviu Dragnea, deşi condamnat şi retras din guvern, a fost uns în funcţia de coordonator politic. Pesediştii care-l iubesc ca sarea-n ochi spun că asta e o invenţie ce nu se regăseşte în statutul partidului. Însă sunt destui cei care-i stau alături şi riscă să fie acuzaţi de misoginism pentru că vor s-o dea de-a berbeleacul pe d-na Rovana Plumb, lăsată de Victor Ponta să-i ţină locul călduţ, până când şi-o rezolva problemele cu justiţie. Amicul Liviu s-a cam săturat de "fentele" lui Victoraş şi nu se mai fereşte să-i dea public la temelie, după ce l-a dezamăgit: "Ponta trece printr-o perioadă foarte grea şi nu mai este foarte, foarte stabil..." Este evident că Dragnea nu mai are răbdare şi dacă i-a fost retezată macaroana autostrăzii dispărută din masterplan, încearcă să-şi croiască una proprie,poate chiar suspendată, către şefia partidului, căci pe partea guvernamentală are sens interzis, deocamdată. Dar şi aici rămâne o rană deschisă: Ponta l-ar vrea urmaş la Palatul Victoria, din raţiuni ştiute doar de dumnealui, nu pe un coleg din PSD, ci pe Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu. Care, susţin pesediştii de viţă veche, este recomandat de procentele electorale obţinute la ultimele alegeri prezidenţiale, egale cu cele cinci nume din actul de identitate. Desconsiderarea colegilor este dureroasă pentru cei care au crezut în "micul Titulescu" - aşa cum era caracterizat Victoraş Ponta la vremea când conducea Tineretul Social Democrat, cu mai bine de un deceniu în urmă.
Căldura tropicală din zilele şi nopţile acestui iulie de cod roşu s-ar putea spune că ne-a pus pe toţi în postura de a fi cuprinşi de amoc. Noul Cod fiscal, votat de cam toţi parlamentarii, a fost respins de preşedinte. Ca prin farmec, liberalii au făcut şi dumnealor stânga-mprejur. Când au fost aceşti oameni cinstiţi şi responsabili? Oare riscăm ca prin noul Cod fiscal să revenim la criza care ne-a măcinat ani la rând după Guvernarea Tăriceanu?... Şi dacă Doamne fereşte ne va lovi iar nenorocirea, cine va prelua rolul lui Boc şi Băsescu?... Legitim este ca omul de rând să se întrebe dacă nu cumva s-a făcut alt troc cu pensiile speciale pentru aleşii neamului. Oricum, impresia generală este aceea că suntem bombardaţi clipă de clipă cu tot felul de fapte contradictorii, ca într-o uriaşă diversiune ce are drept scop prostirea plătitorilor de taxe şi impozite, prin care se asigură funcţionarea statului cu armatele lui de clienţi politici la toate nivelurile. Poate tot din cauza căldurii, la Curtea de Argeş, în mai puţin de o săptămână, personal am fost martorul morţii a două pisici, omorâte cu sânge rece de asasini pe patru roţi pe stradă. Dacă nu mai avem nici măcar un dram de omenie şi ne răzbunăm frustrările pe necuvântătoare, n-ar trebui să ne mai mire ceva. Trăim vremuri pe care cândva ne vom dori să le fi pus capăt mai repede...
