Editorial LA ŢINTĂ, de Doru Bobi Primarii vin şi pleacă, secretarii rămân
Ăsta este adevărul cu valoare de postulat matematic, pe care un inginer ca Nicolae Diaconu nu-l poate ignora după vreo 15 ani de administraţie publică locală. Când a fost ales pentru prima dată, în 2000, a ajuns viceprimar în al doilea mandat al prof. Gheorghe Nicuţ, iar secretar al primăriei era Radu Chirca. În 2008, când s-a înscăunat voievod de Curtea de Argeş", l-a găsit tot acolo, impasibil ca un Budha, înconjurat de fumul tămâiei dracului, căci are şi dom' secretar un viciu - fumează ca un şarpe. Eu nu pot fi atât de ipocrit încât să-l condamn pentru faptul că-şi face rău singur, ca şi mine. Radu Chirca e un băiat deştept, un made self man dacă preferaţi şi, dacă nu mă înşeală memoria, am făcut echipă pentru Argeş la olimpiada pe ţară la Limba şi literatura română, desfăşurată prin 1972, la Iaşi.
Nicolae Diaconu, după ce a ajuns la PSD şi a îndeplinit la a treia tentativă obiectivul de a-l schimba pe Nicuţ de la primărie, a mers pe ideea de a pune politica în cui şi de a se dedica administraţiei. Asta nu l-a scutit de critici din partea şefilor şi prin 2009 Constantin Nicolescu a vrut să-l schimbe din fruntea organizaţiei locale. Cum colegii săi n-au fost de acord, n-a avut ce-i face şi i-a dat pace. Unii zic acum că ar fi condus primăria ca pe o afacere personală, dar oricâte critici i s-ar aduce, are la activ PIDU cu bunele şi relele sale. Greu de crezut că n-a înţeles rapid că pe undeva era şi a rămas prizonierul sistemului, neavând cine ştie ce putere asupra funcţionarilor publici din subordine, protejaţi de nişte legi aiurea. Iar secretarul Chirca a fost unul dintre cei care s-au priceput de minune să nu-l lase să uite că primarii sunt trecători, iar de el colegii săi, dacă nu fac prostii cu iz penal, se poate scăpa numai prin pensionare. Ca orice om, Nicolae Diaconu poate avea păcatele sale în modul de a face administraţie dar, la fel, poate fi scuzat, cel puţin în parte. Istoria îl va judeca când îi va veni vremea, şi-şi va da verdictul, căci are şi destule promisiuni electorale amânate, dacă nu chiar uitate. La şefia PSD a renunţat, dar deşi tot zice că s-ar cam lăsa şi de primărie, nu cred c-o va face. Prof. Nicuţ, de pildă, s-a sacrificat candidând, ca să nu işte o răscoală de la Bobâlna, la Curtea de Argeş. I-a crezut pe cei care l-au aburit şi a gustat din fierea înfrângerii la urne. C-aşa-i puterea lumească - trecătoare. După ultima şedinţă a legislativului, e clar că se clatină şi poziţia secretarului Chirca. Acum consilierii locali nu se mai uită la dumnealui ca la Ioan Gură de Aur, pentru că i-a cam dus cu preşul de câteva ori cu interpretările date unor legi. Şi asta nu neapărat pentru că Ion Şerban a intrat în posesia diplomei de absolvent de Drept, agasându-l pe dom' Radu cu întrebări de genul "E legal să votăm aşa?..." (Apropo de asta, un ales local, nu spun cine, că' m-a rugat să-i uit numele, mi-a confirmat că respectiva întrebare, prinsă într-un anume proces verbal de şedinţă, i-ar putea exonera de răspundere pe toţi consilierii, după ce secretarul ar fi răspuns afirmativ). Tot în particular, sunt destui consilierii care susţin că nu mai iau drept literă de Evanghelie tot ceea ce le spune Radu Chirca. Acestuia îi găsesc cel puţin o vină morală în condamnarea lui Gabriel Nastea şi Ioan Ghiţă pentru incompatibilitate. Cei mai mulţi sunt convinşi că avea datoria să le pună frână la candidatură sau cel puţin la validarea mandatelor, scutindu-i de cheltuieli cu procesele şi avocaţii, dar şi de a fi priviţi cum n-ar merita de către concitadini, dacă ar fi să-i judecăm strict după îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Radu Chirca e şeful juriştilor din primărie şi nu vrea în ruptul capului să spună câte procese au câştigat şi câte au pierdut aceştia, mulţumindu-se să pufnească nervos şi să-i privească aşa, mai de sus, pe cei ce-şi permit să-l deranjeze cu astfel de curiozităţi interesate. Unii spun despre dumnealui că ar fi cam "nervos cu nervii", dar n-am auzit pe cineva să afirme că ar fi paralel cu legea. Poate că o fi ceva adevăr în suspiciunile privitoare la faptul că ar cădea uneori în capcana rutinei, dar asta nu e problema noastră. Personal mă deranjează când aud bârfe pe seama sa tocmai din partea unor aleşi locali care-i dădeau cândva calificativul de excepţional. Evident este faptul că secretarul Radu Chirca e tare pe poziţie şi, până la proba contrarie, are şanse să iasă la pensie de la primărie. Ceea ce nu se poate spune despre primarul Diaconu, care e la mâna alegătorilor la fiecare patru ani. Şi-atunci pare firesc să se aibe ca şoarecele cu pisica, fără a se identifica foarte clar poziţiile, căci nici schimbul de locuri n-a fost inventat în vremurile noastre...
