Editorial LA ŢINTĂ - "Şpaga noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă...
... azi şi toată viaţa urmaşilor, în veacul vecilor!" Cam aşa sună tâmpenia cu legalizarea şpăgii pentru medici. Pe care drăguţul nostru de premier, deşi şi-a pierdut titlul de doctor - în drept - care va să zică, vrea musai s-o impună. Pervers vrea s-o facă, dând legitimitate unui obicei al pământului implementat de fanarioţi. Şi profitând de păcătoasa genă a românului, care se vrea recunoscut 'oţ. Iar ăla care nu vrea, e degenerat! Prudent, Ponta le-a dat sarcină miniştrilor să vină cu un proiect de lege. Că dacă s-a înţeles cu sindicatele din sănătate că trebuie legalizată şpaga, musai să intre în istorie cu asemenea realizare. Şmecher nevoie mare, ca orice mâncător de praz la vremea prunciei, primul ministru pune condiţii. Cică pliculeţul cu ofranda pacientului nu trebuie condiţionat, nu poate fi primit decât după încheierea actului medical şi, ceea ce se ia, trebuie declarat, ca să fie impozitat. Altfel spus - "Să fie şpagă, dar să luăm şi noi, la bugetul statului, dacă tot dau fraierii!" Păi cum mama lui proces verbal să nu dea, când li se spune că nu sunt operaţi ei sau ai lor până când nu stimulează doctorul?... Şi-atunci, ce faci tu, bă', dom' premier, le iei românilor speranţa de viaţă? S-ar zice că Izvoditorul de taxe Victor Viorel Ponta mai are-un singur dor, de când nu mai e doctor şi la PSD conducător: să-i facă şi pe cei ce l-au mazilit să mănânce rahat cu apă rece. Că tot e destul de cald încă... Iar celorlalţi, care n-au ştiut să-l preţuiască pentru calităţile sale de optimus leader, să le iasă ticăloşia pe nas. La urma urmei, singurul lucru bun este acela că s-a pus tema în discuţie, fără pudori de fată mare cu trei sau patru copii lepădaţi. Personal mai am o singură curiozitate: cu şpaga pentru membrii guvernului cum rămâne?... Precizare: nu mă refer la favorurile sexuale sau la alte nimicuri, ci la banii negri pentru zile albe. Nu de alta, dar corupţia este generalizată. Fiecare dintre noi ştim cazuri de mari lichele, care ieri mâncau vânt şi beau ploaie şi acum fac indigestie de la icrele negre consumate cu animatoare făţoase pe Coasta de Azur sau pe la Dubai. Mărturisesc că nu sunt ofticat pe ei, chiar mi-e milă când mă gândesc că jartelele - mai devreme sau mai târziu - îi vor plesni peste bot.
Dac-aş fi rău, aş zice că sunt unii oameni care n-au stare şi nu se stăpânesc să urce pe scara maimuţei. Şi aici nu vorbesc numai despre politicieni. De pildă, aud că maestrul Gheorghe Zamfir, genialul interpret la "flautul lui Pan", s-a îndrăgostit lulea de o fătucă mai tânără cu vreo 44 ani. Şi că i se răspunde la fel, astfel că s-a decis să-şi pună cununiile cu ea anul viitor, în 6 aprilie. Nu fac vreo aluzie la luna păcălelilor, dar mi s-a părut bizar să aud că pentru a-şi creştina legătura, trebuie să se obţină dispensă de vârstă de la Patriarhia BOR. Dacă e aşa, oare de ce nu cere seniorul bisericii strămoşeşti şi dreptul primei nopţi?... Sunt sigur că nu se va merge până la revendicarea lui, întâi pentru că nu-l poate supăra pe Gheorghe Zamfir, care ar putea trece la orice religie şi-ar dori. Şi-apoi pentru că sunt convins că are alte gusturi şi m-aştept să-i certe cu grele canoane pe tăntălăii care scapă limba din frâu şi o dau pe panta idioţeniilor onirice. Religia creştin-ortodoxă este una a dragostei faţă de aproapele tău. Asta o ştie mai bine decât oricine ÎPS Calinic, Arhiepiscopul de Argeş şi Muscel. Şi a dovedit-o când i-a lăsat pe monarhii ţiganilor să se însoare la câţiva paşi de mormintele celor ai României. Sigur că a făcut-o din binecuvântate pricini, care ne scapă nouă, muritorilor de rând! Tot aşa cum s-a întâmplat recent şi cu hirotonirea ca preot-călugăr a arhidiaconului Caliopie. Aşa că n-o să dau atenţie gurilor spurcate, care împroaşcă venin în stânga şi în dreapta. Şi nici prin cap nu-mi trece să dau crezare, fără cercetare, bârfelor scuipate din interiorul clerului, cum că i s-ar da un avans preacuviosului Caliopie pe scara maimuţei, spre tronul arhiepiscopal, câtă vreme titularul de drept e bine, sănătos, cum sper să-l ţină Doamne-Doamne mulţi ani de-acum înainte. Toate ca toate, însă să nu uităm că în viaţă, toate se plătesc. Dar nu obligatoriu şi cu şpagă, oriunde şi oricine ar pretinde-o, sub orice formă!...
